Rubrică „Lecturi profesionale” vă invită să vă informaţi şi să diseminaţi articole din domeniul profesional.
Proiectul este axat pe recomandarea publicaţiilor, articolelor, studiilor lecturate de bibliotecarii universitari bălţeni. Scopul proiectului este de a valorifica cele mai relevante articole din domeniul biblioteconomiei şi de interes general. Lunar, bibliotecarii vor propune pentru lectură în pagina de blog, articole pe care le consideră în mod deosebit, că merită a fi recomandate şi colegilor. Proiectul explorează pasiunea pentru lectura profesională şi dezvoltarea cunoştinţelor. Fiecare bibliotecar trebuie să aibă la îndemână un minim de informații pentru a purta o discuție de orice nivel despre lectură, carte, bibliotecă și importanța acestora pentru membrii comunității.
Competențele digitale ale bibliotecarilor: model conceptual al programului educațional DigCompBib
Corghenci, Ludmila. Competențele digitale ale bibliotecarilor: model conceptual al Programului educațional DigCompBib / Ludmila Corghenci // Implicarea bibliotecilor în transformarea digitală: oportunități și provocări : Suport metodologic. – Chişinău : [s. n.], 2025 (Primex-Com). – P. 101-112. – ISBN 978-5-86654-453-0 ; Idem [Resursă electronică]. – URL: http://moldlis.bnrm.md//handle/123456789/2206.
În acest context, articolul propune modelul conceptual „Competențe digitale pentru bibliotecari” (modelul conceptual DigCompBib), inspirat din Cadrul European de Competențe Digitale, DigComp, dar adaptat specificului profesiei de bibliotecar. Modelul evidențiază un set de competențe esențiale pe care bibliotecarii trebuie să le dezvolte pentru a răspunde cerințelor actuale. Aceste competențe sunt structurate pe cinci elemente-cheie: competențe generale sau alfabetizarea în domeniul informației și al datelor; comunicare și colaborare; creare de conținuturi digitale; protejarea și siguranța în mediul digital; soluționarea problemelor în utilizarea rațională și creativă a instrumentelor digitale.
Autoarea subliniază că dezvoltarea acestor competențe nu este un proces spontan, ci necesită programe educaționale bine structurate. Aşadar, DigCompBib este conceput ca un instrument de formare continuă, care poate fi utilizat atât în educația formală, cât și în cea non-formală a bibliotecarilor. Modelul propune trei niveluri de competență: începător, independent şi experimentat, oferind un cadru clar pentru evaluarea și dezvoltarea profesională.
Un alt aspect important evidențiat în articol este rolul bibliotecilor ca centre de învățare pe tot parcursul vieții. Bibliotecarii, având competențe digitale solide, pot sprijini utilizatorii în dezvoltarea propriilor abilități digitale, contribuind, astfel, la reducerea decalajului digital și la incluziunea socială. În acest sens, formarea bibliotecarilor devine esențială nu doar pentru instituțiile în care activează, ci și pentru comunitățile pe care le deservesc.
Articolul mai pune accent pe necesitatea adaptării continue a programelor de formare la evoluțiile tehnologice și la nevoile utilizatorilor. De asemenea, se evidențiază importanța colaborării între instituții educaționale, biblioteci și alte organizații relevante pentru implementarea eficientă a modelului DigCompBib.
În concluzie, Ludmila Corghenci argumentează că dezvoltarea competențelor digitale ale bibliotecarilor este o condiție esențială pentru modernizarea bibliotecilor și pentru consolidarea rolului acestora în societatea cunoașterii. Modelul DigCompBib reprezintă un instrument valoros pentru proiectarea programelor educaționale și pentru susținerea dezvoltării profesionale continue în domeniul biblioteconomic.
Svetlana Cecan, bibliotecară
Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale
Biblioteca universitară: Hub al cunoașterii și inovaţiei academice
Repanovici, Angela. Biblioteca universitară: Hub al cunoașterii și inovaţiei academice / Angela Repanovici // Biblioteca. – 2025. – Nr. 1. – P. 8-9. – ISSN 1220-3386. – Disponibil : https://bibnat.ro/wp-content/uploads/2025/10/Revista-Biblioteca-1_2025_site.pdf
Într-un context marcat de incertitudine și de o implicare redusă în inițiative contributive, este esențial să recunoaștem rolul muncii și al proiectelor academice în stimularea progresului și în dezvoltarea profesională, susţine autoarea Angela Repanovici, prof. univ. dr. Universitatea Transilvania din Brașov, Președinte secţiunea Cultura Informaţiei, Asociaţia Bibliotecarilor din România.
Dacă biblioteca își pierde rolul central în procesul de formare intelectuală, ce alternative ne rămân? Oare se va ajunge să se bazeze exclusiv numai pe sursele digitale gratuite, sacrificând profunzimea și diversitatea cercetării academice? Este momentul să decidem dacă vrem să păstrăm biblioteca drept un spațiu al gândirii și colaborării sau să o reducem la o simplă arhivă neglijată. Alegerea este a noastră, dar timpul nu așteaptă.
În prezent, biblioteca universitară din România se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește rolul său educațional și atractivitatea pentru studenți. Planurile de învățământ includ numeroase ore dedicate metodologiei cercetării, scrierii academice și comunicării în mediul academic, acestea nu sunt însoțite de infrastructura necesară în cadrul bibliotecii, cum ar fi laboratoare de cercetare sau spații interactive. Aşadar, biblioteca rămâne într-un cerc vicios: resursă importantă, dar adesea neglijată, nu dispune de condițiile necesare pentru a deveni un mediu atractiv pentru studenți. Lipsa echipamentelor performante, a accesului la internet de mare viteză, a licențelor pentru software specializat sau chiar a unor facilități minime, precum o cafenea cu prețuri accesibile, contribuie la scăderea interesului studenților pentru utilizarea acestui spațiu.
În continuare, se menţionează că universitățile investesc în accesul la baze de date academice, considerând că, astfel, asigură accesul la informație. Cu toate acestea, bibliografia recomandată în cadrul cursurilor se bazează, în mare parte, pe surse disponibile gratuit online, în detrimentul lucrărilor din baze de date academice, care ar necesita acces individualizat pentru fiecare utilizator. Această realitate evidențiază necesitatea unei reevaluări a rolului bibliotecii universitare, astfel încât aceasta să devină un spațiu funcțional, modern și adaptat nevoilor actuale ale comunității academice.
În fața provocărilor legate de accesul la bazele de date academice și de evoluția infrastructurilor digitale, cercetătorii și cadrele universitare se confruntă tot mai des cu modificări în disponibilitatea unor resurse esențiale.
Astfel de schimbări atrag atenția asupra dependenței instituțiilor academice de anumite platforme și ridică întrebări privind sustenabilitatea digitală. Ce alternative există pentru software-urile care nu mai beneficiază de suport oficial? Cum se pot adapta bibliotecile universitare și centrele de cercetare pentru a asigura continuitatea accesului la instrumente esențiale? Aceste aspecte necesită o abordare strategică și colaborativă între profesioniștii din domeniul sănătății publice, bibliotecari și specialiști în tehnologia informației.
În finalul articolului autoarea menţionează: „Biblioteca este mai mult decât un spațiu fizic; este un ecosistem al cunoașterii, al colaborării și al progresului. Dar fără implicarea profesorilor, cercetătorilor, studenților, bibliotecarilor, tot aceasta riscă să-și piardă relevanța în fața noilor paradigme educaționale. Este momentul să ne întrebăm: ce putem face pentru a transforma biblioteca într-un adevărat hub al ideilor și al inovației? Fie că este vorba de utilizarea intensivă a resurselor disponibile, de inițierea unor proiecte colaborative sau de susținerea accesului echitabil la informație, fiecare dintre noi are un rol esențial. Viitorul bibliotecii depinde de noi. Hai să îl construim împreună!”
Declarația IFLA privind drepturile de autor și inteligența artificială: provocări și oportunități
Man, Raluca. Declarația IFLA privind drepturile de autor și inteligența artificială: provocări și oportunități / Raluca Man // Biblioteca. – 2025. – Nr 1. –. P. 62 –65. – ISSN 2668-618X. Disponibil: https://bibnat.ro/wp-content/uploads/2025/10/Revista-Biblioteca-1_2025_site.pdf
În era digitală informațiile sunt răspândite și diseminate mai rapid decât oricând; percepția pe care o au bibliotecile publice în combaterea dezinformării este neclară, iar rolul lor este departe de a fi definit. Politicile privind drepturile de autor și combaterea dezinformării se impun ca o necesitate cu precădere în domenii cu potențial de schimbare rapidă și, în particular, este vorba despre relația cu inteligența artificială pentru care politicile instituționale vor juca un rol esențial. Încrederea în conținutul generat cu ajutorul inteligenței artificiale nu poate fi nici pe departe una oarbă, reamintindu-ni-se că utilizarea acestor instrumente poate fi folosită pentru a produce conținut în scop de dezinformare, iar în acest sens evaluarea informațiilor devine o necesitate, dar și un demers dificil în contextul informațional actual.
În strategia și viziunea IFLA - bibliotecile, personalul acestora și asociațiile lor la nivel global - au capacitatea, contactele, încrederea și reziliența de a-și realiza potențialul de a promova o dezvoltare durabilă incluzivă, bazată pe drepturi, într-o lume care evoluează rapid. În acest sens, IFLA a fost preocupată și a depus eforturi pentru a realiza reforme privind drepturile de autor la nivel global, regional și național, pentru a oferi bibliotecilor drepturi juridice clare și executorii în vederea îndeplinirii misiunilor lor, precum și pentru a promova adoptarea unor practici deschise în producerea și partajarea cunoștințelor.
Aceste eforturi s-au concretizat în elaborarea de către Comitetul consultativ privind drepturile de autor și alte aspecte juridice, în colaborare cu Grupul de interes special dedicat inteligenței artificiale și cu alte persoane, a Declarației privind drepturile de autor și inteligența artificială = IFLA Statement on Copyright and Artificial Intelligence (AI).
Considerații:
- Apariția tehnologiilor IA ridică o serie de provocări bibliotecilor, inclusiv în ce privește modul în care conținutul este utilizat și de către cine. Bibliotecile sunt în poziția unică de a prelua conducerea în domeniul IA, afirmându-și și promovându-și rolul de inovatori - de la sprijinirea felului în care algoritmii IA preiau și învață informația, includerea conținutului generat de IA în colecțiile bibliotecilor, utilizarea IA pentru procesul de catalogare și găsirea colecțiilor/ articolelor, precum și îmbunătățirea și furnizarea mai eficientă a serviciilor de bază ale bibliotecilor, cum ar fi cele de referințe și de împrumut interbibliotecar.
- O altă tendință este că titularii de drepturi încearcă să restricționeze utilizarea conținutului pe baza căruia algoritmii IA sunt învățați și chiar utilizarea instrumentelor de inteligență artificială în cursul activității pentru a sprijini îndeplinirea misiunilor bibliotecii.
- În multe țări, legislația care reglementează drepturile de autor (atât drepturile economice, cât și cele morale) s-a adaptat pentru a ține seama de tehnologiile inovatoare și este bine echipată pentru a răspunde preocupărilor legitime ale autorilor, inclusiv bibliotecilor în rolul lor de creatori de procese și servicii bazate pe IA. Însă, acesta nu este un proces repartizat uniform în bibliotecile din întreaga lume.
- În multe țări, legislația și principiile care reglementează IA există și în afara legislației drepturilor de autor. Pentru aspecte nelegate de drepturile de autor - cum ar fi sănătatea, siguranța, confidențialitatea și preocupările etice privind dezvoltarea și utilizarea IA în programele și serviciile bibliotecilor - bibliotecile s-ar putea îndrepta către cea mai adecvată sursă de informare publică, luând în considerare formularea unor recomandări adresate utilizatorilor de a folosi instrumentele IA cu o abordare bazată pe valori. De exemplu, instrumentele IA nu ar trebui să compromită libertatea de exprimare, viața privată sau alte domenii de interes (cum ar fi impactul asupra mediului și limitările capacității umane de acțiune).
Recomandări:
- În jurisdicțiile în care legislația drepturilor de autor nu sprijină utilizările tipice și în plină expansiune ale IA de către biblioteci, acestea ar trebui să susțină și să informeze factorii de decizie cu privire la beneficiile extinderii limitărilor și excepțiilor existente pentru cercetare, astfel încât să permită utilizări precum explorarea textului și a datelor (TDM) (inclusiv pentru învățarea informației de către IA) a conținutului accesat sau achiziționat legal.
- Bibliotecile sunt hotărâte să abordeze problema prejudecăților în timp ce navighează printre provocările legate de drepturile de autor. Accesul limitat la date/resurse poate duce la prejudecăți în sistemele de inteligență artificială. Prin urmare, bibliotecile ar trebui să pledeze pentru un acces cât mai larg la materiale, precum și pentru pregătirea colecțiilor pentru inteligența artificială cu licențe adecvate, respectând, de asemenea, principiile FAIR9 și CARE10. Aceste eforturi ar trebui să fie combinate cu monitorizarea continuă a serviciilor IA din biblioteci pentru respectarea diversității și a accesului echitabil la informații.
- Bibliotecile ar trebui să consolideze capacitățile, să sensibilizeze și să ofere formare esențială privind tehnologiile în evoluție - inclusiv IA - pentru a sprijini angajații, cercetătorii și alți utilizatori. Totodată, bibliotecile ar trebui să acorde o binemeritată atenție transparenței și integrității instrumentelor IA pe care le dezvoltă sau la care oferă acces, aplicând instrumentele de bune practici disponibile, precum și să continue sprijinirea autorilor în acest spațiu în continuă evoluție.
- La rândul lor, în elaborarea de legi și reglementări referitoare la IA, guvernele ar trebui să se ghideze după convențiile existente privind drepturile omului. Legislația privind drepturile de autor nu ar trebui să fie utilizată ca un instrument de forță brută pentru a răspunde preocupărilor etice și de altă natură ridicate de IA.
- Tot guvernele sunt chemate să susțină bibliotecile pentru a dezvolta practici etice ca răspuns la preocupările legate de instrumentele IA, cum ar fi cele dezvoltate de ARL11 și să sprijine eforturile de aplicare a instrumentelor adecvate pentru a proteja, de exemplu, cunoștințele tradiționale (așa cum susține ALIA12).
- Guvernele și companiile din domeniul inteligenței artificiale ar trebui să pună la dispoziție resurse pentru a sprijini depozitele digitale în cazul în care copierea conținutului în scopul formării în domeniul inteligenței artificiale riscă să reducă performanța pentru alți utilizatori.
- La rândul lor, titularii de drepturi și vânzătorii nu ar trebui să includă în contracte formulări care restricționează nejustificat folosirea IA de către utilizatorii bibliotecilor sau împiedică aplicarea oricăror excepții din dreptul de autor, astfel cum se regăsesc în legislația națională și/sau descrise în jurisprudența relevantă. În conformitate cu acestea, IFLA susține declarația ICOLC13 privind licențele IA.”
Aplicarea inteligenței artificiale în biblioteci
Ţurcan, Nelly. Aplicarea inteligenței artificiale în biblioteci / Nelly Țurcan // BiblioPolis : Revistă de biblioteconomie și științe ale informării. – 2023. – Vol. 91, nr. 4. –. P. 138-148. – ISSN 1811-900X. – Disponibil: https://bibliopolis.hasdeu.md/index.php/bibliopolis/article/view/1083/987
Inițial, procesul de automatizare și digitalizare a dus la extinderea și modernizarea funcțiilor bibliotecilor. În ultimele două decenii, însă, inteligența artificială (IA) a devenit un factor esențial în dezvoltarea serviciilor bibliotecare, contribuind la optimizarea operațiunilor și la îmbunătățirea interacțiunii cu utilizatorii. Deși există temeri în unele instituții privind posibilele efecte perturbatoare ale acestor tehnologii, autoarea subliniază că beneficiile sunt considerabile, printre acestea numărându-se creșterea eficienței operaționale și extinderea capacității de comunicare și personalizare a serviciilor.
Autoarea remarcă faptul că, în anul 2023, numeroase articole publicate în reviste de specialitate internaționale au analizat integrarea inteligenței artificiale în biblioteci, ceea ce demonstrează interesul crescut al comunității profesionale pentru acest domeniu. Pe baza unei selecții de șapte studii relevante, sunt prezentate principalele direcții de aplicare a IA în activitatea bibliotecară.
Analiza acestor studii arată că inteligența artificială are un potențial transformator major asupra operațiunilor și serviciilor bibliotecare. Totuși, implementarea eficientă a tehnologiilor IA presupune depășirea unor provocări importante, precum limitările financiare, rezistența la schimbare din partea personalului și lipsa competențelor tehnice adecvate.
Unele articole analizează rolul tot mai important al inteligenței artificiale în marketingul digital și impactul acesteia asupra serviciilor de bibliotecă. Sunt evidențiate aplicații precum sistemele de recomandare pentru cititori, chatboturile utilizate ca asistenți virtuali și digitizarea colecțiilor. De asemenea, lucrările fac referire la Declarația IFLA privind bibliotecile și inteligența artificială, oferind o perspectivă asupra tendințelor actuale și a direcțiilor viitoare de utilizare a IA în marketingul digital și în serviciile de bibliotecă.
De asemenea, în unele articole sunt abordate și provocările asociate implementării inteligenței artificiale în biblioteci. Printre acestea se numără lipsa infrastructurii și a resurselor, insuficiența personalului calificat, absența unor reglementări clare privind confidențialitatea datelor, decalajul digital și costurile ridicate de implementare. Studiile se bazează, frecvent, pe metode calitative, utilizând analiza de conținut a literaturii de specialitate. Rezultatele evidențiază faptul că, deși inteligența artificială reprezintă o tehnologie promițătoare pentru serviciile de bibliotecă, anumite obstacole - precum atitudinea personalului și nivelul competențelor tehnice - pot limita integrarea acesteia în activitățile bibliotecare.
În pofida acestor dificultăți, adoptarea IA devine necesară în domenii esențiale precum serviciile tehnice (catalogare, clasificare, indexare automată), managementul bibliotecilor și dezvoltarea competențelor de alfabetizare informațională. Concluziile autorilor studiilor analizate subliniază că inteligența artificială oferă bibliotecilor oportunități fără precedent de adaptare la era digitală, de îmbunătățire a calității serviciilor și de satisfacere a nevoilor tot mai diverse ale comunităților.
Prin implementarea responsabilă și etică a tehnologiilor bazate pe IA, bibliotecile își pot consolida rolul de instituții fundamentale de cunoaștere, educație și învățare pe tot parcursul vieții, reafirmându-și importanța în societatea secolului al XXI-lea.
Fața nevăzută a bibliotecii: prelucrarea colecțiilor. O muncă laborioasă, dincolo de „aici” și „acum”
Mareș, Andreea Iuliana. Fața nevăzută a bibliotecii: prelucrarea colecțiilor. O muncă laborioasă, dincolo de „aici” și „acum” / Andreea Iuliana Mareș // Biblioteca : Revistă de bibliologie și știința informării. – 2024. – Nr 1. – P. 1-5. – ISSN 1220-3386 – Disponibil: https://bibnat.ro/wp-content/uploads/2024/06/Revista-Biblioteca-1_2024-1.pdf.
În biblioteci, aceste activități sunt reunite sub termenul de „prelucrare”, care include catalogarea, clasificarea și indexarea tuturor tipurilor de resurse informaționale (cărți, manuscrise, hărți, materiale audiovizuale etc.). Catalogarea presupune crearea de metadate pentru identificarea și regăsirea documentelor, iar standardizarea internațională vizează uniformizarea acestor practici la nivel global.
De asemenea, se evidențiază faptul că prelucrarea informațiilor poate contribui, pe termen lung, la promovarea patrimoniului cultural al bibliotecilor prin utilizarea unor descrieri bibliografice standardizate și accesibile la nivel internațional. Se subliniază evoluția bibliotecii către modelul hibrid, în care colecțiile tipărite coexistă cu cele digitizate, permițând, aftfel, accesul la distanță. Pentru a facilita regăsirea resurselor digitale dincolo de barierele lingvistice și limitările terminologice este necesară adaptarea și uniformizarea descrierilor bibliografice.
Autoarea susţine că IFLA - Federația Internațională a Asociațiilor și Instituțiilor Bibliotecare a inițiat dezvoltarea unui cod internațional de catalogare, concretizat prin „Declarația de Principii Internaționale de Catalogare” (adoptată la Frankfurt, 2003). Documentele IFLA subliniază rolul agențiilor bibliografice naționale în realizarea controlului bibliografic național, parte integrantă a controlului bibliografic universal, și, totodată, accentuează importanța accesului la subiect prin utilizarea limbajelor controlate și a clasificărilor standardizate, în vederea facilitării interoperabilității cataloagelor la nivel global.
În articol se evidențiază importanța promovării internaționale a resurselor documentare prin publicarea descrierilor bibliografice corectate, completate, traduse și standardizate pe platforme specializate.
În acest context, este menționat rolul The European Library, un portal care oferă acces la colecțiile a 48 de biblioteci naționale și mari biblioteci de cercetare din Europa. Printre cataloagele internaționale relevante se numără WorldCat, Karlsruher Virtueller Katalog, Bibliothèque nationale de France – Catalogue Général, Library of Congress, Library Hub Discover, Oria, Melinda și Bibliotek.dk. Integrarea în WorldCat presupune apartenența la OCLC, indexarea în limba engleză și transmiterea fișierelor bibliografice, în schimbul unei taxe anuale și a costurilor de mentenanță. Această integrare asigură vizibilitate sporită, inclusiv prin indexarea în Google Scholar.
În ansamblu, promovarea globală a descrierilor bibliografice și a resurselor digitizate reprezintă o strategie pe termen lung, susținută de digitalizare și tehnologiile informatice, care facilitează interconectarea datelor și accesul online la cataloage și documente din întreaga lume, depășind, în consecinţă, limitele unei singure biblioteci sau colecții.
Adella Cucu, bibliotecară principală
Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale
Возможности искусственного интеллекта в каталогизации документов
Сакович, Д. А. Возможности искусственного интеллекта в каталогизации документов / Д. А. Сакович // Библиотеки в информационном обществе: сохранение традиций и развитие новых технологий : доклады VI-ой Международной научной конференции. – Минск, 2024. – P. 84-91. – Disponibil: https://belal.by/arkhiv-novostej/item/3579-materialy-konferentsiya-biblioteki-v-informatsionnom-obshchestve-2024 ; https://zenodo.org/records/14162068
În acest articol autorul analizează utilizarea inteligenței artificiale (IA) ca tehnologie inovatoare destinată automatizării proceselor de catalogare a resurselor informaționale în biblioteci. Totodată, este studiată evoluția istorică a IA, caracterul său interdisciplinar și impactul asupra diferitelor domenii ale activității umane. Sunt prezentate principalele posibilități de aplicare a IA la fiecare etapă a catalogării, inclusiv colectarea datelor, crearea înregistrărilor bibliografice, redactarea adnotărilor, determinarea tematicii și indexarea.
Se remarcă faptul că integrarea IA în procesele bibliotecare deschide noi perspective pentru sporirea eficienței activității bibliotecilor şi, prin urmare, necesită o abordare echilibrată în implementarea tehnologiilor, pentru a menține relevanța și rolul lor social.
În articol sunt prezentate modalitățile de utilizare a inteligenței artificiale în procesul de catalogare a documentelor, cu accent pe etapa de colectare a datelor. Deopotrivă, se evidențiază rolul algoritmilor de învățare automată, al rețelelor neuronale și al modelelor de procesare al limbajului natural în analiza și extragerea automată a metadatelor din diverse formate de documente (PDF, Word, imagini). Implementarea acestor soluții contribuie la eficientizarea și modernizarea activității bibliotecilor.
De asemenea, se menționează că IA poate procesa datele colectate prin intermediul algoritmilor de extragere structurată a informației și poate genera automat înregistrări bibliografice conform standardelor stabilite, precum MARC 21. Procesul presupune utilizarea unor șabloane pentru formatarea corectă a descrierii bibliografice și completarea automată a câmpurilor necesare, în baza unor reguli și criterii predefinite, contribuind, astfe, la creșterea eficienței și coerenței catalogării.
Sistemele bazate pe inteligență artificială pot genera automat adnotări pentru documente, contribuie la determinarea tematicii și atribuirea cuvintelor-cheie, crearea indicilor de clasificare pe baza tabelelor CZU (Clasificarea Zecimală Universală) și BBK (Clasificare Bibliografică a Bibliotecilor).
Inteligența artificială reprezintă o tehnologie esențială pentru optimizarea proceselor de catalogare a documentelor în biblioteci. Acest fapt nu doar accelerează procesul de prelucrare a informației, ci îi sporește și acuratețea, îmbunătățind, în aşa mod, accesul la cunoaștere.
Implementarea IA în practica bibliotecară contribuie la transformarea metodelor tradiționale de lucru, făcându-le mai eficiente și mai adaptate cerințelor contemporane.
Irina Zalîgaeva, bibliotecară,
Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale
Bibliotecarul universitar şi sprijin integrat
Kam Ming Ku. Reshaping the future of academic library: Service model for holistic research data support / Kam Ming Ku, Vanessa Ramesh Mahboobani, Yifei Vivian Qiu, Tina T. Yang, Esther Mei Wa Woo // The Journal of Academic Librarianship. – 2026. – Vol. 52, nr. 2. – Disponibil: https://www.sciencedirect.com/science/article
Rezultatele cercetării evidențiază necesitatea creării unei „Clinici de Date”, concepută ca un spațiu integrat în care cercetătorii să poată beneficia de suport specializat pentru toate etapele utilizării datelor în procesul științific. Prin oferirea de competențe avansate bibliotecarilor și prin promovarea unei mentalități colaborative, axate pe date pe primul loc, acest model își propune să transforme biblioteca într-un partener proactiv în procesul de cercetare, sporind, astfel, capacitățile de cercetare și afirmând rolul său indispensabil în viitorul bazat pe date.
În opinia autorilor, biblioteca universitară poate deveni un centru de referință pentru astfel de servicii, cu condiția ca bibliotecarii să dispună de competențe avansate în managementul datelor de cercetare, precum și de cunoștințe fundamentale de metodologie a cercetării și statistică aplicată.
Articolul se axează pe următoarele aspecte:
- serviciile bibliotecii actuale nu satisfac deplin nevoile de date ale cercetătorilor;
- se propune un model de Clinică de date pentru a oferi o gamă largă de servicii de date;
- bibliotecarii trebui să fie împuterniciți să utilizeze, cu atenție, datele pentru a accelera cercetarea;
- bibliotecile sunt centre care deţin date, informații și cunoștințe ale cercetătorilor.
Olga Dascal, bibliotecară,
Secţia de relaţii cu publicul
Cultura informației - promovare a învățării continue pe tot parcursul vieții
Oprescu, Tatiana Adriana. Cultura informației - promovare a învățării continue pe tot parcursul vieții / Tatiana Adriana Oprescu // Biblioteca. – 2025. – Nr 2. – ISSN 2668-618X. Disponibil: https://bibnat.ro/wp-content/uploads/2025/12/Revista-Biblioteca-2_2025_site.pdf
Cultura informației oferă o imagine actualizată asupra domeniului, evidențiind originile și etapele sale istorice, precum și factorii principali care au contribuit la dezvoltarea conceptului de învățare pe tot parcursul vieții. Datorită impactului semnificativ asupra mediului educațional, această cultură s-a dezvoltat din practicile bibliotecilor și din domeniile biblioteconomiei și științelor informației.
Conform literaturii de specialitate, cultura informației a apărut și s-a consolidat ca răspuns la provocările revoluției științifice și tehnologice, printre care se numără explozia informațională și creșterea exponențială a importanței comunicării în lumea contemporană. Ca reacție la aceste provocări, societatea informațională a reacționat prompt și remarcabil prin dezvoltarea rapidă a tehnologiilor digitale și prin integrarea informației și a tehnologiei digitale în toate domeniile.
Sintagma „cultură a informației” a fost introdusă, pentru prima dată, de Paul Zurkowski în 1974, care a descris persoanele cu abilităţi în domeniul informării ca fiind „oameni instruiţi în scopul de a aplica resursele informaţionale la locul de muncă”. În prezent, există multiple definiții ale acesteia, conceptul fiind adesea înlocuit cu expresiile „competență în utilizarea calculatoarelor” sau „instruire bibliografică”.
În contextul promovării culturii informației, este esențial să înțelegem importanța învățării pe parcursul întregii vieți, concept definit de UNESCO - United Nations for Education, Scientific and Cultural Organization [Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură] - încă din 1972. Aceasta a fost considerată un pilon fundamental pentru politicile educaționale, subliniind necesitatea unei abordări continue a procesului de învățare.
Conform cercetătoarei Christine Bruce, recunoașterea învățării pe parcursul vieții ca fiind un scop educațional a fost una dintre cele mai importante forțe care au impulsionat dezvoltarea culturii informației la nivel global, transformând această abordare într-un fenomen fundamental pentru societatea contemporană.
Perspectiva asupra procesului de a învăța cum să înveți, propusă de ALA - American Library Association [Asociaţia Bibliotecarilor Americani], subliniază importanța capacității de a identifica, realiza, evalua și utiliza în mod critic informația pentru cercetare, luarea deciziilor și dezvoltare profesională continuă. Acest proces este considerat o componentă fundamentală a învățării pe tot parcursul vieții, deoarece le oferă elevilor, studenților și utilizatorilor oportunitatea de a-și construi un cadru pentru învățarea independentă și de a dezvolta abilități transferabile, utile în diverse situații și pentru rezolvarea noilor probleme.
Profilul persoanei care învață pe tot parcursul vieții cuprinde următoarele caracteristici esențiale:
- cunoașterea resurselor importante și actuale din cel puțin un domeniu de studiu;
- abilitatea de a formula întrebări de cercetare specifice unui domeniu;
- capacitatea de a localiza, evalua, realiza și folosi informația în diverse contexte;
- aptitudinea de a descoperi informația utilizând o varietate de medii;
- abilitatea de a interpreta și decoda informația în multiple forme, precum texte scrise, date statistice, grafice, hărți, diagrame și tabele;
- capacitatea de a evalua critic informația primită.
Extinderea culturii informației, ca proces educațional esențial, reprezintă o componentă fundamentală în promovarea învățării continue pe tot parcursul vieții.
În concluzie, pentru a sprijini și încuraja învățarea pe tot parcursul vieții, este crucial ca inițiativele în domeniul culturii informației să fie extinse și consolidate, implicând toate segmentele societății și abordând în mod durabil nevoile unei societăți din ce în ce mai informatizate. Cultura informației este premisa necesară pentru învățarea pe tot parcursul vieții, iar învățarea continuă este mediul prin care cultura informației se dezvoltă și se actualizează. Împreună, ele formează baza unei societăți bazate pe cunoaștere, în care utilizatorul este capabil să se adapteze, să inoveze și să contribuie responsabil la progresul comunității.
Gabriela Cazacu, bibliotecară principală,
Secţia de relaţii cu publicul
- dezvoltarea rapidă a instrumentelor bazate pe inteligență artificială, capabile să ofere feedback instantaneu și trasee personalizate de învățare;
- rolul platformelor digitale în stimularea participării active și a învățării autonome;
- utilitatea aplicațiilor mobile pentru exersarea vocabularului, pronunției și comunicării;
- impactul soluțiilor TIC asupra motivației, interactivității și accesibilității resurselor educaționale.
- satira sau parodia - nu are intenția de a dezinforma dar o poate face dacă utilizatorii de informații nu pot deosebi satira de o informație reală sau dacă este distribuită într-un alt context care îi poate schimba sensul;
- conținutul înșelător;
- conținutul contrafăcut - imită sursele de informare de încredere pentru a câștiga credibilitate;
- conținutul fabricat - conținut fals în întregime, creat cu intenția de a înșela;
- legătura falsă - titlurile, imaginile sau alte elemente specifice nu susțin conținutul;
- contextul fals - informații autentice distribuite într-un alt context pentru a schimba sensul acestora;
- conținutul manipulat - informații, imagini sau alte elemente specifice autentice sunt modificate sau prelucrate, generând alt sens.
- crearea unor instrumente folositoare pentru înțelegerea și combaterea fenomenului: ghiduri sau tutoriale, liste cu resurse utile și credibile, materiale audiovizuale, teste, jocuri, infografice etc.;
- organizarea unor proiecte, conferințe, cursuri de instruire sau perfecționare;
- promovarea instrumentelor, proiectelor etc. ale altor organizații care desfășoară acțiuni în acest sens;
- achiziționarea de documente pe subiect;
- publicarea de articole pe subiect în revista bibliotecii sau în alte reviste științifice.
- Ghiduri
- Metode de evaluare a informațiilor: RADAR Framework, The CRAAP Test
- Materiale audiovizuale
- Infografice
- Jocuri online
- să stabilească o corelație mai clară între activitățile desfășurate de biblioteci și rezultatele urmărite;
- să faciliteze adaptarea și adoptarea sa atât de către profesioniștii din domeniul bibliotecilor și al structurilor infodocumentare, cât și de către asociațiile profesionale de biblioteci la nivel global;
- să evidențieze rolul bibliotecilor ca actori ai dezvoltării, capabili să sprijine în mod activ comunitățile pe care le deservesc.
- Bibliotecile ca membri ai comunităților profesionale globale - angajamentul IFLA față de schimbare se sprijină pe implicarea comunităților și a voluntarilor, care contribuie cu idei, experiențe și competențe diverse și inovatoare. IFLA asigură cadrul și sprijinul necesar pentru schimbul de bune practici la nivel internațional, pentru învățare și inspirație, precum și pentru dezvoltarea standardelor și liniilor directoare aplicabile.
- Recunoașterea și valorizarea bibliotecilor - strategia promovează recunoașterea bibliotecilor ca parteneri de valoare și le asigură reprezentarea adecvată în diverse contexte, consolidând percepția publică și profesională asupra rolului lor.
- Abilitarea bibliotecilor pentru generarea de schimbări - documentul evidențiază capacitatea bibliotecilor de a produce transformări semnificative la nivel local, național și internațional, subliniind astfel potențialul lor de impact în societate.
Transformările economice, tehnologice și sociale din ultimele decenii au generat o dinamică semnificativă pe piața muncii, inclusiv în domeniul biblioteconomiei și științei informării. Digitalizarea rapidă, expansiunea informațională, transformarea digitală a bibliotecilor și cerințele tot mai diverse ale utilizatorilor impun revizuirea constantă a competențelor profesionale și a standardelor de calificare în aceste domenii. În acest context, adaptarea formării profesionale la cerințele pieței muncii devine o condiție obligatorie pentru asigurarea relevanței și competitivității profesioniștilor din domeniul infodocumentar.
Articolul dat analizează modul în care competențele și standardele de calificare în domeniul biblioteconomiei, informării și studiilor arhivistice din Republica Moldova sunt corelate cu cerințele pieței muncii. Analiza prezentată se concentrează pe conținutul standardelor de calificare din învățământul superior și profesional tehnic din domeniul de formare profesională Biblioteconomie, informare și studii arhivistice, oferind o perspectivă asupra provocărilor și oportunităților de consolidare a acestui domeniu educațional pentru a răspunde mai eficient nevoilor sectoriale.
Autoarea subliniază că standardele naționale în domeniul infodocumentar reflectă cerințele angajatorilor, adaptate specificului sectorului informațional și contextului național. Acestea stau la baza dezvoltării calificărilor profesionale, fiind structurate în funcție de nevoile actuale ale instituțiilor infodocumentare. Pe de altă parte, standardele internaționale din domeniu, influențate de tendințele globale în gestionarea informației și transformare digitală sprijină integrarea calificărilor într-un cadru internațional, facilitând mobilitatea profesioniștilor și comparabilitatea competențelor în diferite țări.
Cadrul conceptual al corelării competențelor profesionale cu cerințele pieței muncii în Republica Moldova include, de asemenea, instrumente normative importante precum Nomenclatorul domeniilor de studii și al specialităților în învățământul superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 412 din 12 iunie2024, elaborat în conformitate cu recomandările ISCED.
Mai mult decât atât, Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al specialităților și calificărilor pentru învățământul profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar, aprobat inițial prin Hotărârea Guvernului nr. 853 din 14 decembrie 2015 și actualizat în anul 2024, oferă un suport structural important pentru organizarea formării profesionale de calificare medie. În plus, procesul de elaborare și validare a standardelor de calificare în Republica Moldova este reglementat de Metodologia de elaborare, validare și aprobare a standardelor de calificare, care stabilește pașii necesari pentru a asigura coerența și relevanța calificărilor profesionale.
Standardele de calificare, incluzând standardele de competență, reprezintă un instrument structurat și validat care identifică și descrie competențele profesionale necesare, specificând nivelele acestora și domeniile de cunoștințe aferente fiecărei arii de competență. Aceste standarde stabilesc cerințele ce trebuie îndeplinite de un candidat pentru a ocupa poziții precum bibliotecar cu studii medii sau cu calificări universitare (licență, masterat, doctorat).
Aceste standarde servesc drept ghid pentru instituțiile de învățământ profesional tehnic (Colegiul de Arte „Nicolae Botgros” din Soroca și Colegiul „Mihail Ciachir” din Comrat) și universitar (Universitatea de Stat din Moldova) care oferă programe de formare profesională în acest domeniu la toate nivelele de formare profesională (Bibliotecar cu calificare medie, Licență, Masterat, Doctorat), pentru evaluarea și certificarea calificărilor, precum și descrierea competențelor cerute de piața muncii prin prisma rezultatelor învățării.
De asemenea, standardele se adresează angajatorilor din sectorul infodocumentar (biblioteci din Sistemul Național de Biblioteci din Republica Moldova, centre de informare și documentare, Camera Națională a Cărții din Republica Moldova ș.a.), oferindu-le un instrument clar și obiectiv pentru evaluarea și selecția candidaților. Acestea descriu competențele și abilitățile pe care trebuie să le dețină un profesionist în biblioteconomie și știința informării, ceea ce facilitează identificarea persoanelor calificate pentru diverse poziții și responsabilități în cadrul instituțiilor.
Pe lângă competențele tradiționale, standardele de calificare în domeniul infodocumentar includ abilități legate de utilizarea tehnologiilor emergente, digitalizarea conținutului, gestionarea datelor și promovarea incluziunii informaționale.
Totodată, structura acestor standarde corespunde prevederilor Metodologiei de elaborare, validare și aprobare a standardelor de calificare și include 10 elemente obligatorii:
1. Foaia de titlu;
2. Fișa de validare a conformității;
3. Fișa de consultare a proiectului standardului de calificare cu partenerii sociali;
4. Formularul calificării;
5. Lista ocupațiilor tipice din CORM;
6. Competențe relevante calificării;
7. Transpunerea competențelor din standardul ocupațional/standardul de competență în rezultate ale învățării;
8. Detalierea rezultatelor învățării;
9. Cerințe și criterii de evaluare a rezultatelor învățării în vederea atribuirii calificării;
10. Asigurarea calității standardului de calificare.
Articolul subliniază necesitatea unui dialog continuu între educație și piața muncii pentru actualizarea calificărilor, promovând astfel angajabilitatea și adaptabilitatea absolvenților în context național și global.
În concluzie se remarcă faptul că Standardele de calificare sprijină atât angajatorii, prin clarificarea cerințelor de competențe profesionale, cât și absolvenții, prin creșterea șanselor de angajare și mobilitate profesională. Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unui sistem educațional orientat spre excelență și inovare.
Lilia Ucraineţ, bibliotecară,
Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale
Georgescu, Anca-Ionica. Biblioteca Digitală versus Biblioteca virtuală: Căutarea obiectelor digitale / A.-I. Georgescu // Axis Libri. – 2024. – Anul XVII, Nr 62. – P. 17-19. – ISSN 2734-4924. – Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista
Bibliotecile digitale furnizează resurse, incluzând personal specializat, pentru selectarea, structurarea și relaționarea informației până la nivelul conținutului, oferirea accesului la informație, interpretarea, distribuirea, conservarea integrității și asigurarea persistenței în timp a colecțiilor de lucrări digitale în așa fel încât să poată fi şi rapid și economic disponibile pentru a fi utilizate de o mulțime de comunități. Bibliotecile digitale pot fi folosite atât în vederea informării, documentării și publicării, cât și în procesul de învăţare la distanţă (e-learning), prin dezvoltarea unei componente de interactivitate.
În biblioteca digitală pot fi introduse:
- descrieri bibliografice (monografii, seriale, analitice, carte rară, materiale audio/video etc);
- informație vizuală (text), audio-video (cărți scanate, cărți full-text, albume, materiale multimedia, adrese web);
- descrieri ale altor tipuri de obiecte (obiecte de patrimoniu cu imagini sau alte informații multimedia atașate).
Biblioteca virtuală are accepţiuni foarte diverse, toate pornind de la sensurile de virtual, de realitate virtuală. Realitatea virtuală este considerată în acest caz cea definită de contextul electronic. Sensurile bibliotecii virtuale pot merge de la o simplă pagină Web până la o bibliotecă într-o realitate tridimensională.
Biblioteca virtuală reprezintă un concept organizaţional care integrează, într-un context unitar, resurse electronice, tehnologii de informare și comunicare, utilizatori fără o precisă de limitare spaţio-temporale și, am mai adăuga, că și fără respectarea riguroasă a principiilor de construcţie, structurare, prelucrare, comunicare, utilizare, prezervare a resurselor informaţionale, exclusiv electronice.
În domeniul știinţific al Știinţelor Informării și Comunicării termenii de bibliotecă digitală și bibliotecă virtuală sunt consideraţi sinonime parţiale și de fapt când se vorbește de bibliotecă virtuală se are în vedere sensul mult mai concret și mai explicit al bibliotecii digitale.
De asemenea, autoarea ne relatează despre experienţa Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia” din Galaţi, care nu are propriu-zis o bibliotecă digitală, ci o bibliotecă virtuală, în cadrul căreia resursele pot fi căutate în catalogul on-line WebOPAC de pe site-ul www.bvau.ro.
În finalul articolului autoare menţionează că, realizarea efectivă a unei biblioteci digitale implică competențe profesionale interdisciplinare, un anumit cadru tehnologic integrat într-un cadru social, economic și legislativ, adoptarea a numeroase și diversificate standarde precum și o nouă abordare conceptuală, managerială și de conținut a unor asemenea structuri informaționale.
Încă din Antichitate, de la crearea Bibliotecii din Alexandria (secolul al III-lea î.e.n.) și până la apariția bibliotecilor populare din secolul al XIX-lea, obiectivul fundamental al bibliotecilor a constat în strângerea și păstrarea documentelor de valoare, care să reflecte cunoașterea umană. Valorile culturale pe care le posedăm astăzi sunt întemeiate pe munca generațiilor din trecut.
Autoarea, în acest articol, prezintă care este rolul donației în bibliotecă. Donaţia este cea mai veche cale de completare a fondurilor unei biblioteci. Deci, cea mai mare parte a bibliotecilor constituindu-se printr-o donație, fie donație bănească, fie prin donarea în întregime a unei colecții sau biblioteci ce aparținea unei personalități.
Astfel, se creează două direcții de dezvoltare a abordărilor patrimoniului documentar, și anume: pe de o parte o conștiință a valorii de neprețuit și de neînlocuit, pe care o reprezintă fondurile documentare transmise din generație în generație pentru istoria și cultura poporului român, iar pe de altă parte, se creează o concepție și metodologie de conservare și restaurare. În finalul articolului, este susţinută ideea că un șir întreg de personalități au concurat la formarea ambelor direcţii, prin donațiile atât de valoroase ale bibliotecilor regale, colecțiilor private, bibliotecilor boierești și mănăstirești, bunuri moștenite de secole, constituite dintr-o perspectivă patrimonială, care astăzi, reprezintă fondurile vechi, rare și prețioase ale bibliotecilor noastre.
Diana Găină, bibliografă, Centrul de informare şi cercetare bibliografică
Angela Gheorghiţa de la Biblioteca Științifică Medicală a IP USMF „Nicolae Testemițanu”, menţionează, în articolul dat, importanţa colecţiilor particulare care prezintă un deosebit interes pentru cercetători. Articolul include colecția lui Alexei Molohov (1897−1966), fondatorul Catedrei de Psihiatrie, prorector pentru activitatea științifică a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în perioada 1961−1962 şi cuprinde documente-unicat, în diverse limbi, preponderent în limba germană.
Autorul articolului, doctor în istorie Ion Valer XENOFONTOV, ne relatează despre apariția editorială: Cartea românească veche în Basarabia : Istorie, circulaţie, valoare documentară / Igor Cereteu ; Academia Română, Institutul de Arheologie, Iaşi, Muzeul Brăilei „Carol 1”, Institutul de istorie, Chişinău. - Bucureşti ; Brăila : Editura Academiei Române : Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2019. – 545 p. : fot. – (Basarabica / coord.: Victor Spinei, Ionel Cândea ; 12 ). – Apare cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi în cadrul parteneriatului cu Academia Română. – Bibliogr.: p. 431-452 şi în notele de subsol. – ISBN 978-973-27-3115-4. – ISBN 978-606-654-354-5, elaborată de istoricul Igor Cereteu, care reprezintă un eveniment științifico-editorial major în spațiul românesc.
- promovează dezvoltarea unei societăţi deschise și incluzive;
- oferă acces la informaţie, la tehnologii informaţionale și la alte resurse;
- valorifică patrimoniul cultural și sprijină pluralitatea culturilor;
- promovează alfabetizarea și cultura informaţiei, lectura și educaţia nonformală;
- oferă un forum pentru dezbateri și comunicare privind activităţile civice;
- prestează servicii conform necesităţilor membrilor comunităţii, în corespundere cu propriul regulament de organizare și funcţionare;
- oferă acces egal și nediscriminatoriu la serviciile de bibliotecă tuturor membrilor comunităţii, indiferent de gen, vârstă, apartenență etnică, dizabilitate;
- contribuie, prin mijloace specifice, la procesul de instruire, formare și cercetare;
- colecționează, prelucrează, păstrează, gestionează și diseminează documente de bibliotecă;
- biblioteca poate avea și alte funcţii stabilite prin regulamentul-cadru de organizare și funcţionare a bibliotecilor, precum și prin propriul regulament de organizare și funcţionare.
Autoarea prezintă experienţa avansată a Bibliotecii Naţionale din Norvegia privind dezvoltarea şi digitizarea colecţiilor, serviciile de bibliotecă, asigurarea profesională a funcţionării bibliotecilor de toate tipurile. Sarcina principală a BNN este „păstrarea trecutului pentru viitor”. Sistemul norvegian de biblioteci este prezentat prin prisma Bibliotecii Publice Centrale din Oslo.
- să se afirme ca una dintre cele mai interesante şi moderne biblioteci naţionale din Europa;
- să conserve, să acorde acces şi să distribuie activ patrimoniul cultural prin dezvoltarea serviciilor moderne de bibliotecă digitală;
- să fie o sursă şi o infrastructură pentru cercetare, învăţare, cultură şi dezvoltare a limbii;
- să contribuie la transformarea bibliotecilor de cercetare şi publice în instituţii active şi de actualitate ale societăţii.
- să fie o infrastructură centrală pentru toate bibliotecile;
- să faciliteze utilizarea conţinutului digital şi dezvoltarea de noi servicii digitale;
- să facă publicitate şi să stimuleze servicii de bibliotecă mai bune;
- să conducă un dialog cu bibliotecile şi cu fondatorii acestora;
- să administreze Legea bibliotecii.
Vă îndemnăm să accesaţi numărul recent IFLA Journal, care este o revistă internațională ce publică articole despre biblioteci, servicii de informare și problemele sociale, politice și economice ce influențează accesul la informații prin intermediul bibliotecilor. Revista publică cercetări, studii de caz și eseuri care reflectă spectrul larg de interese al profesiei la nivel internațional. Fiecare număr al revistei este disponibil în Acces Deschis după publicare pe site-ul web al IFLA.
- Flexibilitate: munca la domiciliu permite mai multă flexibilitate a programului de lucru. Angajații care lucrează de acasă sunt mai dispuși să accepte un program flexibil, inclusiv lucrul în timpul weekend-ului.
- Retenție îmbunătățită a angajaților: lucrul la domiciliu poate ajuta la păstrarea angajaților care, muncind de acasă, pot fi mai aproape de familie, de copii.
- Atragerea de noi talente: pentru activitățile de creație, munca la domiciliu poate fi oferită ca un stimulent pentru a atrage angajați care nu sunt obișnuiți cu rutina muncii de birou.
- Productivitate crescută: lucrul de acasă poate presupune un mediu mai liniștit, cu mai puține întreruperi, fapt care se poate traduce în muncă mai susținută, într-un grad mai mare de concentrare.
- Sănătate și bunăstare a personalului: lucrul de acasă elimină distanța și timpul petrecut pe drum spre și dinspre birou, astfel, elimină un posibil factor de stres al angajaților.
- Beneficii financiare: economii la spațiile de birou, rechizite de birou, facturi de utilități, transport și alte facilități.
- Mai puține absențe din cauza bolii: faptul că angajații lucrează izolat, diminuează șansele răspândirii anumitor infecții virale cauzate de mase de oameni din transportul în comun, locuri aglomerate etc.
- Mai puțină nevoie de vacanțe: lucrul de acasă poate fi o pauză de la birou, chiar dacă personalul continuă să își desfășoare activitatea curentă.
- Munca de acasă nu li se potrivește tuturor: lucrul de acasă s-ar putea să nu fie potrivit personalității sau abilităților fiecărui angajat. Unii ar putea prefera rutina și structura pe care le oferă lucrul într-un mediu de birou. Alții pot prefera interacțiunea personală cu colegii și, de asemenea, au nevoie de îndrumare față în față de la superiorul ierarhic pentru a-și putea îndeplini obiectivele.
- Personalul se simte izolat: persoanele care lucrează de acasă pot simți o deconectare de la colegii lor, dar și de la organizația în ansamblu, pe care o permite în mod natural mediul de birou.
- Distragerea atenției: deși munca la domiciliu elimină distragerile care pot apărea la birou, dacă un angajat nu deține un spațiu de lucru dedicat, suficient de liniștit acasă, acesta poate fi ușor distras de zgomotele din gospodărie sau de alți membri ai familiei.
- Epuizare potențială: în situația în care un birou oferă o distincție clară între muncă și viața de acasă, lucrul la domiciliu poate face adesea ca angajații pur și simplu să uite să facă diferența între viața profesională și cea personală.
- Risc din punctul de vedere al securității informațiilor: Există un risc crescut în cazul în care laptopurile sunt luate acasă și necesitatea ca personalul să acceseze serverele de la distanță.
- Impact negativ asupra sănătății mintale: munca de acasă poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale a angajaților dacă aceștia nu reușesc să găsească o rutină potrivită pentru ei, încât să nu se simtă izolați, dar, mai ales, să poată separa munca de acasă de viața de acasă.
- Nu toate locurile de muncă / toate activitățile se pretează pentru munca la domiciliu: lucrul de acasă se potrivește mai bine unor locuri de muncă decât altora.
- rapiditate în regăsirea informațiilor;
- preferință pentru imagini mai mult decât pentru text;
- multifuncționalitate;
- preferință pentru rețelele de socializare și colaborare (partajare, discuții);
- omniprezența tehnologiei în viața lor (se simt incomod dacă le lipsesc smartphone-urile sau internetul);
- rezolvarea rapidă a intereselor prin intermediul tehnologiei informației.
În acest articol autoarea prezintă designul cercetării care reprezintă planul de acțiune pentru investigația de cercetare şi stabilește procesele, procedurile majore pe care intenționăm să le urmărim. Designul de cercetare este un document tehnic care este elaborat de unul sau de mai mulți cercetători și utilizat de aceștia ca ghid sau plan pentru realizarea unui studiu de cercetare. Un design de cercetare trebuie să răspundă la următoarele întrebări: ce veți cerceta?, de ce doriți să realizați această cercetare și cum veți cerceta?
- a face aceste decizii explicite;
- a preciza de ce au fost făcute;
- a se asigura că sunt consecvente între ele;
- a permite evaluarea critică.
- Identificarea clară a problemei de cercetare și justificarea selecției acesteia, în special, în legătură cu orice designuri alternative care ar fi putut fi utilizate.
- Examinarea și sintetizarea literaturii publicate anterior, asociată cu problema de cercetare.
- Specificarea clară și explicită a ipotezelor privind problema de cercetare.
- Descrierea informațiilor și/sau a datelor care vor fi necesare pentru o testare adecvată a ipotezelor și explicarea modului în care vor fi obținute aceste informații și/sau date.
- Descrierea metodelor de analiză care vor fi aplicate datelor pentru a determina dacă ipotezele sunt adevărate sau false.
- Designul cercetării este, de obicei, inclus în introducere. Analizând publicațiile de specialitate care au utilizat același design de cercetare, putem concluziona printr-o idee generală despre cea ce trebuie de făcut. Acest lucru ne poate ajuta să dezvoltăm o schiță pe care putem s-o urmăm pentru elaborarea studiului.
- Designul de tip experimental este un proiect al procedurii care permite cercetătorului să mențină controlul asupra tuturor factorilor care pot afecta rezultatul unui experiment.
- Desingul de tip descriptiv ajută cercetătorul să răspundă la întrebări de tipul: cine, ce, când, unde și cum. Cercetarea descriptivă este utilizată pentru a obține informații privind starea actuală a fenomenelor și pentru a descrie „ceea ce există” în ceea ce privește variabilele sau condițiile dintr-o situație.
- Un design de tip explorator este realizat cu privire la o problemă de cercetare, atunci când există puține sau nu sunt deloc studii anterioare la care să se facă referire sau să se bazeze pentru a prezice un rezultat.
- Un design longitudinal urmărește același eșantion în timp și face observații repetate. De exemplu, cu sondaje longitudinale, același grup de oameni este intervievat la intervale regulate, permițând cercetătorilor să urmărească schimbările în timp și să le relaționeze cu variabile care ar putea explica de ce apar schimbările.
- Cercetarea-acțiune este o strategie de cercetare ce presupune dia-gnosticarea problemelor, planificarea și implementarea acțiunilor de reducere sau eliminare a disfuncționalităților, concomitent cu monito-rizarea schimbărilor sociale induse.
- Un studiu de caz este un studiu aprofundat al unei anumite probleme de cercetare, mai degrabă decât un sondaj statistic sau o cercetare comparativă cuprinzătoare. Este adesea folosit pentru a re-strânge un domeniu foarte larg de cercetare la unul sau câteva exemple ușor de cercetat.
- Cercetările de cauzalitate au în vedere identificarea relațiilor dintre variabile de tip cauză – efect, ele sunt proiectate pentru a înțelege un fenomen în termeni de enunțuri condiționale sub forma „Dacă X, atunci Y”. Acest tip de cercetare este utilizat pentru a măsura modul în care o anumită modificare va afecta normele și presupunerile existente.
- Scopul unui design de cercetare istorică este colectarea, verificarea și sintetizarea dovezilor din trecut pentru a stabili fapte care susțin sau infirmă ipoteza.
- alinierea la LRM (Library Reference Model)
- prezența componentelor noi
- modularitate
- extensibilitate
- mai multă claritate
- mai multă valoare pentru catalogatori și agențiile de catalogare.
- s-au pregătit documentele de bază pentru lucrările ulterioare și s-au preluat deciziile corespunzătoare;
- s-au elaborat fluxurile de lucru adecvate;
- a fost elaborat setul de elemente pentru ISBDM;
- au fost elaborate primele proiecte privind alinierea standardului ISBD la IFLA LRM;
- s-au stabilit, în toamna anului 2022, două subgrupe de lucru care să se ocupe de specificații și granularitatea descrierii și de adaptarea exemplelor la prevederile noului standard
- în aprilie/mai 2023 proiectul ISBDM va fi prezentat Grupului de Revizuire (ISBD Review Group);
- proiectul ISBDM va fi supus dezbaterilor publice pentru prima oară într-un seminar web în cadrul conferinței WLIC 2023;
- în septembrie/octombrie 2023, prima variantă oficială a ISBDM va fi supusă adoptării de către ISBD Review Group;
- până la sfârșitul lunii ianuarie 2024, noul standard ISBDM va fi supus analizei la nivel mondial;
- în februarie/martie 2024, varianta finală rezultată în urma comentariilor specialiștilor din întreaga lume va fi redirecționată către Committee on Standards;
- publicarea în anul 2024 a noului standard ISBDM.
- identificarea patrimoniului național documentar;
- conservarea şi prezervarea patrimoniului documentar;
- valorificarea şi asigurarea accesului necondiționat la patrimoniul documentar;
- conștientizarea importanței prezervării şi salvgardării acestuia
- Biblioteca Națională a Republicii Moldova;
- Centrul Naţional de Studii Literare şi Muzeografie „M. Kogălniceanu”;
- Biblioteca Centrală a Universităţii de Stat din Moldova;
- Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe din Moldova;
- Muzeul Pedagogic Republican;
- Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei;
- Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală;
- Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”;
- Biblioteca Republicană Ştiinţifică Agricolă a Universităţii Agrare de Stat din Moldova;
- Arhiva Naţională a Republicii Moldova;
- Muzeul Naţional de Arte Plastice;
- Biblioteca Ştiinţifică Universitară a Universităţii de Stat din Bălţi;
- Camera Naţională a Cărţii;
- Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Universităţii Pedagogice din Tiraspol
- masa rotunda din 15 decembrie 2018 cu genericul „Programul Național „Memoria Moldovei”: Realizări și perspective”;
- atelierul „Politica de prezervare a colecțiilor de documente” din 21-23 martie 2018, livrat de doi reprezentanți ai Bibliotecii Congresului a Statelor Unite ale Americii: Nancy Lev-Alexander, specialist în stabilizare a colecțiilor și conservare preventivă, și Alan Haley, specialist în prezervare;
- atelierul „Tehnologii și metode inovaționale în restaurarea documentelor vechi”, formatori: Susan Peckham, conservator senior hârtie, și Daniel Paterson, conservator senior carte rară, Biblioteca Congresului SUA, din 4-7 decembrie 2018.
Man, Raluca. Deichman Bjørvika (Oslo), desemnată cea mai bună bibliotecă publică a anului 2021 / R. Man // Biblioteca. – 2021. – Nr. 5 – P. 32-37. – ISSN 2668-618X. – Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista-Biblioteca-5_2021.pdf
Federația Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari și Biblioteci (IFLA) a acordat Premiul Biblioteca Publică a Anului, onorând bibliotecile publice noi și inovatoare. În căutarea câștigătoarei din acest an, juriul a redus lista celor 32 de biblioteci la 5 nominalizări. Premiul Biblioteca Publică a Anului este acordat, în fiecare an, celei mai bune biblioteci publice din lume – o bibliotecă publică recent construită, care combină arhitectura funcțională cu soluții IT creative și care include cultura locală cu dezvoltarea digitală. Bibliotecile nominalizate se disting prin reciclarea durabilă a materialelor, lumina naturală încorporată în clădiri și multe detalii arhitecturale unice.
În discursul pentru decernarea premiului, președintele juriului, Jakob Lærkes, a declarat: „Premiul Bibliotecii Publice a Anului” se referă la omagierea modelelor, iar biblioteca câștigătoare - Deichman Bjørvika - este un exemplu strălucitor. O clădire frumoasă și impresionantă care servește drept exemplu de urmat pentru viitoarele clădiri de biblioteci. Această bibliotecă respectă mai mult decât criteriile de îndeplinit pentru câștigarea premiului, iar juriul internațional a fost deosebit de impresionat de modul în care clădirea combină conștientizarea mediului înconjurător cu flerul arhitectural. Deichman Bjørvika arată cum bibliotecile pot funcționa ca instituții care reunesc oamenii în zone urbane mari, orașe și comunități locale.
Biblioteca Deichman Bjørvika include o sală/scenă multifuncțională mare, cinema, ateliere, sală de lectură, expoziții, săli scenografice, săli de curs, săli de ședințe, săli liniștite și diverse locuri de relaxare, zone de închiriere cu restaurant și activități, locuri de muncă pentru 100 de angajaţi. Totul a început în 1785, când norvegianul Carl Deichman, cancelar, om de afaceri și patron al artelor și științei, a lăsat moștenire colecția sa de 6.000 de cărți, pe care le-a donat cetățenilor din Christiania (acum Oslo).
În 2021, 236 ani mai târziu, moștenirea sa a devenit o bibliotecă publică unică, pe șase etaje, centrată în jurul unui sistem automat de sortare a cărților, desemnată cea mai bună bibliotecă publică din lume. Deichman Bjørvika are 13.500 de metri pătrați de suprafață distribuită pe șase etaje și un subsol, toate fiind dedicate diferitelor tipuri de învățare.
În prezent, biblioteca are 450.000 se resurse specifice (cărți, periodice, audiobook-uri, resurse audio-video, casete, CD-uri, DVD-uri, instrumente muzicale etc.) în peste 40 de limbi iar accesul la colecții și servicii se face pe baza unui card de bibliotecă de la Deichman sau a unui card de împrumut național. Împrumutul la domiciul sau în sălile de lectură pentru cărți, resurse audio-video, instrumente muzicale și rezervarea pentru cabinetele individuale de studiu sunt gratuite.
Toate resursele și materialele de bibliotecă au fost aduse în noul spațiu prin intermediul unei firme de transport iar angajații s-au ocupat de despachetarea și aranjarea lor. Programul bibliotecii este generos: Luni-Vineri: 08:00-22:00 și Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00.
Biblioteca Deichman Bjørvika este un centru de cunoaștere și înțelepciune, aventură și tehnologie, incluziune, un mod de a combate singurătatea, excluziunea și radicalizarea urbană. Biblioteca din Oslo a devenit, de la deschiderea sa, cel mai ospitalier și popular loc de întâlniri grație atât amplasamentului, cât și programului extins de funcționare.
Stela Covalciuc, bibliotecar
Secţia de Relaţii cu publicul, Biroul Săli de împrumut
Anul 2021 a fost unul important pentru Grupul de revizuire ISBD și prin împlinirea a 10 ani de la publicarea ISBD Consolidated Edition, moment în care s-a considerat că este necesară o actualizare a conținutului standardului pentru a satisface nevoile urgente ale comunităților identificate în această perioadă.
- extinderea gamei de resurse (sunt incluse sursele nepublicate de orice fel, cu accent pemanuscrise, hărți, părți componente) și stabilirea modului de descriere a acestora;
- elaborarea unor descrieri bibliografice mai amănunțite, mai detaliate;
- clarificarea și dezvoltarea unor elemente bibliografice care aduc mai multe informații în descrierea unor tipuri de resurse;
- clarificarea anumitor ambiguități și diferențierea conceptelor apropiate;
- corectarea unor erori tipografice și de altă natură detectate în acești 10 ani de folosire a standardului;
- completarea cu prevederi pentru aplicarea ISBD la descrierea părților componente;
- introducerea unor elemente bibliografice noi, considerate a fi necesare, în zonele descrierii și în glosar;
- îmbunătățirea și aprofundarea descrierilor bibliografice prin reorganizarea zonelor descrierii ISBD;
- adăugarea unor exemple care conțin noile prevederi pentru a veni în sprijinul celor care utilizează standardul.
- introducerea resurselor nepublicate alături de cele publicate. Domeniul de aplicare a acestei extinderi are în vedere ca ISBD să nu vină în contradicție cu standardele utilizate în cazul colecțiilor de arhivă, prin urmare nu mai este un standard doar pentru resurse publicate. Includerea acestor tipuri de resurse a necesitat introducerea unor elemente noi, și anume: Proces de producție în Zona 0 – Zona formei conținutului și a tipului de suport, Mențiuni nepublicate în Zona 3 – Zona datelor specifice anumitor materiale sau tipuri de resurse, extinderea denumirii Zonei ediției în Zona ediției, redactării, versiunii etc.
- actualizări aduse resurselor cartografice ce conţin explicații pentru cartografia cerească, prin trecerea în Zona 3 a unor elemente bibliografice care se găseau în Zona notelor: emisfera cerească, epocă și magnitudine, tocmai pentru a obține o descriere mai aprofundată a acestui tip specific de resurse;
- adăugarea părții componente ca obiect nou al descrierii bibliografice, deci resursă, care nu este publicată separat, ci este publicată cu, în sau ca parte a unei resurse gazdă, alături de resursa dintr-o singură parte, cu mai multe părți și resursele în continuare.
„Volumul de față este prima lucrare monografică românească asupra revistelor științifice apărute la noi. Rolul și importanța acestui tip de publicație, într-o epocă în care trebuie revalorificată în permanență informația, ca resort al descoperirilor și progresului, sunt analizate cu acribie de autoare plecând chiar de la apariția acestui suport de date științifice până în epoca stakeholder-ilor.”Mircea Regneală
Elena Cristian,
 |
 |
 |
 |
„A citi înseamnă a învăţa. E o formă de experienţă sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experienţele noastre: căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viaţă de om, am fi foarte săraci”Nicolae Manolescu
- asigurarea transparenței și amplificarea comunicării profesionale;
- creșterea numărului de citări ale publicațiilor cercetătorilor/specialiștilor în domeniu;
- promovarea imaginii domeniului și cercetătorilor în mediul informațional global;
- sporirea competitivității, vizibilității și impactului rezultatelor activității de cercetare în domeniul biblioteconomiei și științelor informării la nivel național şi internațional;
- lărgirea și facilitarea accesului publicului interesat la colecția de specialitate în formatul online, în mod deosebit al personalului de specialitate – în scopul dezvoltării competențelor profesionale, susținerii potențialului inovațional și creativ, avansării în carieră;
- fundamentarea unui sistem fiabil și accesibil de analiză bibliometrică (a publicațiilor în domeniul biblioteconomiei și științelor informării din Republica Moldova).
Astăzi, în sec. XXI, un bibliotecar modern trebuie să fie capabil să ofere informație de calitate, în formate și pe suporturi diferite, de la cartea tradițională, la bazele de date on-line, înregistrări audio-video, până la resurse electronice și digitale.
- Veți avea o productivitate mult mai mare la locul de muncă, unde vă veți simți mult mai bine;
- Veți avea mai mulți prieteni;
- Colegii și utilizatorii dvs, vor fi mulțumiți și se vor implica mai mult;
- Veți fi mai sănătos, mai fericit.”
