Lecturi profesionale

Rubrică „Lecturi profesionale” vă invită să vă informaţi şi să diseminaţi articole din domeniul profesional.

Proiectul este axat pe recomandarea publicaţiilor, articolelor, studiilor lecturate de bibliotecarii universitari bălţeni. Scopul proiectului este de a valorifica cele mai relevante articole din domeniul biblioteconomiei şi de interes general. Lunar, bibliotecarii vor propune pentru lectură în pagina de blog, articole pe care le consideră în mod deosebit, că merită a fi recomandate şi colegilor. Proiectul explorează pasiunea pentru lectura profesională şi dezvoltarea cunoştinţelor. Fiecare bibliotecar trebuie să aibă la îndemână un minim de informații pentru a purta o discuție de orice nivel despre lectură, carte, bibliotecă și importanța acestora pentru membrii comunității.

Biblioteca digitală versus biblioteca virtuală

Georgescu, Anca-Ionica. Biblioteca Digitală versus Biblioteca virtuală: Căutarea obiectelor digitale / A.-I. Georgescu // Axis Libri. – 2024. – Anul XVII, Nr 62. – P. 17-19. – ISSN 2734-4924. – Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

În acest articol, autoarea menţionează că din momentul în care este accesată o bibliotecă pe Internet, utilizatorii, indiferent de nivelul lor de pregătire, își doresc să regăsească textul integral al documentelor, folosind atât criteriile standard de căutare a informaţiei la nivelul descrierii bibliografice a unităţilor, cât și la nivelul conţinutului informaţiei.

Bibliotecile digitale furnizează resurse, incluzând personal specializat, pentru selectarea, structurarea și relaționarea informației până la nivelul conținutului, oferirea accesului la informație, interpretarea, distribuirea, conservarea integrității și asigurarea persistenței în timp a colecțiilor de lucrări digitale în așa fel încât să poată fi şi rapid și economic disponibile pentru a fi utilizate de o mulțime de comunități. Bibliotecile digitale pot fi folosite atât în vederea informării, documentării și publicării, cât și în procesul de învăţare la distanţă (e-learning), prin dezvoltarea unei componente de interactivitate.

În biblioteca digitală pot fi introduse:

• descrieri bibliografice (monografii, seriale, analitice, carte rară, materiale audio/video etc);
• informație vizuală (text), audio-video (cărți scanate, cărți full-text, albume, materiale multimedia, adrese web);
• descrieri ale altor tipuri de obiecte (obiecte de patrimoniu cu imagini sau alte informații multimedia atașate).

Biblioteca virtuală are accepţiuni foarte diverse, toate pornind de la sensurile de virtual, de realitate virtuală. Realitatea virtuală este considerată în acest caz cea definită de contextul electronic. Sensurile bibliotecii virtuale pot merge de la o simplă pagină Web până la o bibliotecă într-o realitate tridimensională.

Biblioteca virtuală reprezintă un concept organizaţional care integrează, într-un context unitar, resurse electronice, tehnologii de informare și comunicare, utilizatori fără o precisă de limitare spaţio-temporale și, am mai adăuga, că și fără respectarea riguroasă a principiilor de construcţie, structurare, prelucrare, comunicare, utilizare, prezervare a resurselor informaţionale, exclusiv electronice.

În domeniul știinţific al Știinţelor Informării și Comunicării termenii de bibliotecă digitală și bibliotecă virtuală sunt consideraţi sinonime parţiale și de fapt când se vorbește de bibliotecă virtuală se are în vedere sensul mult mai concret și mai explicit al bibliotecii digitale.

De asemenea, autoarea ne relatează despre experienţa Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia” din Galaţi, care nu are propriu-zis o bibliotecă digitală, ci o bibliotecă virtuală, în cadrul căreia resursele pot fi căutate în catalogul on-line WebOPAC de pe site-ul www.bvau.ro.

În finalul articolului autoare menţionează că, realizarea efectivă a unei biblioteci digitale implică competențe profesionale interdisciplinare, un anumit cadru tehnologic integrat într-un cadru social, economic și legislativ, adoptarea a numeroase și diversificate standarde precum și o nouă abordare conceptuală, managerială și de conținut a unor asemenea structuri informaționale.

Irina Zalîgaeva, bibliotecară,

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

Biblioteca și patrimoniul documentar - abordare istorică a donațiilor

Baciu, Cristina. Biblioteca și patrimoniul documentar - abordare istorică a donațiilor / Cristina Baciu // Biblioteca. – 2022. – Nr 2. – P. 7-13. – ISSN 1220-3386 ; https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%202_2022_site.pdf

Încă din Antichitate, de la crearea Bibliotecii din Alexandria (secolul al III-lea î.e.n.) și până la apariția bibliotecilor populare din secolul al XIX-lea, obiectivul fundamental al bibliotecilor a constat în strângerea și păstrarea documentelor de valoare, care să reflecte cunoașterea umană. Valorile culturale pe care le posedăm astăzi sunt întemeiate pe munca generațiilor din trecut. 

Autoarea, în acest articol, prezintă care este rolul donației în bibliotecă. Donaţia este cea mai veche cale de completare a fondurilor unei biblioteci. Deci, cea mai mare parte a bibliotecilor constituindu-se printr-o donație, fie donație bănească, fie prin donarea în întregime a unei colecții sau biblioteci ce aparținea unei personalități.

Astfel, se creează două direcții de dezvoltare a abordărilor patrimoniului documentar, și anume: pe de o parte o conștiință a valorii de neprețuit și de neînlocuit, pe care o reprezintă fondurile documentare transmise din generație în generație pentru istoria și cultura poporului român, iar pe de altă parte, se creează o concepție și metodologie de conservare și restaurare. În finalul articolului, este susţinută ideea că un șir întreg de personalități au concurat la formarea ambelor direcţii, prin donațiile atât de valoroase ale bibliotecilor regale, colecțiilor private, bibliotecilor boierești și mănăstirești, bunuri moștenite de secole, constituite dintr-o perspectivă patrimonială, care astăzi, reprezintă fondurile vechi, rare și prețioase ale bibliotecilor noastre. 

 Diana Găină, bibliografă, Centrul de informare şi cercetare bibliografică

Semnificația istorică a colecțiilor particulare. Secvențe din „Colecția Alexei MOLOHOV”

Gheorghiţa, Angela. Semnificația istorică a colecțiilor particulare. Secvențe din „Colecția Alexei MOLOHOV” / Angela Gheorghiţa // Magazin Bibliologic. – 2024. – Nr. 1-2. – P. 70-76. – ISSN 1857-1476. – Disponibil: http://www.bnrm.md/files/publicatii/MB_1-2_2024.pdfG

Angela Gheorghiţa de la Biblioteca Științifică Medicală a IP USMF „Nicolae Testemițanu”, menţionează, în articolul dat, importanţa colecţiilor particulare care prezintă un deosebit interes pentru cercetători. Articolul include colecția lui Alexei Molohov (1897−1966), fondatorul Catedrei de Psihiatrie, prorector pentru activitatea științifică a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în perioada 1961−1962 şi cuprinde documente-unicat, în diverse limbi, preponderent în limba germană.

Alexei Molohov, doctor habilitat în științe medicale, cercetător, specialist psihiatru de categorie superioară, fost prorector pentru activitatea științifică la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău (astăzi, USMF „Nicolae Testemițanu”), a contribuit la dezvoltarea învățământului superior medical din țara noastră. Activitatea prodigioasă a profesorului Alexei Molohov a fost înalt apreciată cu diplome și distincții, inclusiv titlul onorific de „Om Emerit”.
Memoria ilustrului profesor a fost înveșnicită prin instalarea bustului său pe Aleea Savanților și Medicilor Iluștri din Chișinău, în anul 2022, când a fost marcată aniversarea a 125-a de la nașterea ilustrului savant. Dar nimeni sau foarte puțini au studiat un alt aspect al succesului și meritelor acestei personalități, și anume, moștenirea pe care a lăsat-o, exprimată într-o colecție de cărți în diverse limbi, inclusiv în limba germană. Publicațiile de profil neurologic și psihiatric, adunate de protagonist, se datorează preocupărilor și aptitudinilor sale pentru aceste științe, manifestate încă din timpurile gimnaziale. Psihologia și psihiatria au devenit pentru el domenii de cercetare din mai multe motive, cel mai important fiind, probabil, faptul că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX-lea s-au evidențiat mai multe schimbări sociale, personalitatea omului fiind studiată din perspectiva integrității sale psihice și psihologice.
Colecția „Alexei Molohov”, deținută de Biblioteca Științifică Medicală „Nicolae Testemițanu” din Chișinău, numără 91 de exemplare, editate între anii 1868-1938. Alexei Molohov a predat psihologia și psihiatria studenților, precum și psihiatria judiciară specialiștilor din domeniu, inclusiv colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, respectiv, era foarte pasionat de publicațiile domeniului editate la acea vreme.
În acest context, o revizuire mai profundă a acestui articol, vă poate ajuta în descoperirea informaţiilor despre 49 de publicaţii din colecţie: monografii, studii, reviste, buletine informaționale.
Menţionăm că şi în Biblioteca Ştiinţifică a USARB, sunt organizare şi integrate11colecţii particulare care cuprind peste 40 000 u.m., colecţionate de-a lungul timpului, unele din documente având statut de unicat, organizate în acces liber în Secţia de Relaţii cu publicul. Cărţile din colecţiile particulare vin din cele mai diferite domenii ale cunoaşterii umane: beletristică, ştiinţă, tehnică, istorie, filosofie şi artă, etc.
Elena Cristian, şefă secţie Dezvoltarea resurselor informaţionale

Autenticitatea ca premisă a stării de bine în profesia de bibliotecar

Dmitric, Ecaterina. Autenticitatea ca premisă a stării de bine în profesia de bibliotecar / Ecaterina Dmitric // Magazin bibliologic. – 2023. – Nr 3-4. – P. 38-43. – ISSN 1857-1476. – Disponibil: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/38-43_46.pdf
În articol autoarea relatează despre interdependența transformării organizaționale în raport cu cea personală, având ca temei conceptul de autenticitate. Autenticitatea în oragnizaţii/biblioteci se bazează pe două dimensiuni: organizațională și individuală. A fi autentic din punct de vedere instituțional, înseamnă a ajunge la publicul-țintă în conformitate cu valorile și scopul bibliotecii.
Autenticitatea este implementată din perspectiva a două aspecte:1) instrument de vânzări/promovare, în care atribuirea autenticității se face pentru a poziționa biblioteca, produsul, serviciul la un nivel mai înalt;2) criteriu pentru apartenența la un anumit domeniu de producție: muzică, artă sau literatură. 
Primul aspect poziționează instituția bibliotecară prin prisma serviciilor/produselor informaționale, atragerea potențialilor utilizatori, construirea comunităților și comunicarea instituțională concentrată pe exterior. Cel de-al doilea aspect, are un caracter de valorificare a identității instituției, prin care biblioteca, prin însuși structura ei, oferă acces la valorile patrimoniale: muzică, artă, literatură etc.
Bibliotecile, prin funcția de valorificare a memoriei locale, își manifestă autenticitatea prin servicii și produse care reflectă diversitatea vieții comunitare și culturale, promovarea personalităților notorii. Biblioteca devine autentică prin colecțiile patrimoniale pe care le deține, serviciile comunitare oferite, prin care își manifestă unicitatea și valoarea în comunitate.
Un rol important în vederea implementării autenticității în instituţii/biblioteci îi revine fiecărui angajat în parte prin luarea de atitudine, conștientizarea rolului personal în vederea creșterii personale și profesionale. Starea de bine, din perspectiva autenticității, se bazează pe ideile curentului existențialism, prin care omul nu trebuie să-și trăiască viața de pe o zi pe alta, în inconștiență față de destinul propriu, ci trebuie să acceadă la o viață cu adevărat personală și conștientă.
Transformarea presupune o schimbare de perspectivă prin prisma a trei dimensiuni: psihologică, convențională (revizuirea sistemelor de credințe) și comportamentală. În cele mai multe cazuri, transformarea perspectivei are loc atunci când este cauzată de o criză și apare necesitatea depășirii acesteia. Astfel, performanțele unei organizații depind, în mare măsură, de starea de bine a angajaților.
Prin urmare, autoarea afirmă că, abordarea acestui subiect este orientată spre dezvoltarea unui leadership mai integrat/echilibrat, consolidarea angajamentelor individuale, conștientizarea sporită de sine, îmbunătățirea relațiilor interpersonale, un echilibru interior mai evidențiat, empatie și compasiune mai mare față de sine/celălalt, focalizarea pe timpul prezent, toleranță față de ambiguitate și incertitudine.
Implementarea autenticității bazată pe transformare în instituţii/biblioteci nu este o chestiune ușoară, ci impune anumite costuri personale legate de noțiunea de „a ieși din zona de confort” și, deseori, se întâlnesc rezistențe în această cale de urmat. Însă, dacă această transformare se produce, binele comunității este plasat pe primul loc, iar scopul atins şi obiectivele stabilite devin esențiale și semnificative.
Valentina Vacarciuc, bibliotecarăSecţia de relaţii cu publicul

O carte despre cărţi

Xenofontov, Ion Valer. O carte despre cărţi / Ion Valer Xenofontov // Akademos. – 2020. – Nr 1. – P. 165 – 166. – ISSN 1857 – 0461. – Disponibil: http://akademos.asm.md/files/Akademos_1_2020_final.pdf

Autorul articolului, doctor în istorie Ion Valer XENOFONTOV, ne relatează despre apariția editorială: Cartea românească veche în Basarabia : Istorie, circulaţie, valoare documentară / Igor Cereteu ; Academia Română, Institutul de Arheologie, Iaşi, Muzeul Brăilei „Carol 1”, Institutul de istorie, Chişinău. - Bucureşti ; Brăila : Editura Academiei Române : Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2019. – 545 p. : fot. – (Basarabica / coord.: Victor Spinei, Ionel Cândea ; 12 ). – Apare cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi în cadrul parteneriatului cu Academia Română. – Bibliogr.: p. 431-452 şi în notele de subsol. – ISBN 978-973-27-3115-4. – ISBN 978-606-654-354-5, elaborată de istoricul Igor Cereteu, care reprezintă un eveniment științifico-editorial major în spațiul românesc.

Monografia dată are la origini teza de doctor habilitat susținută în anul 2018 și consultată științific de Andrei Eșanu, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (2007), membru de onoare al Academiei Române (2011). Îmbunătățită și actualizată, cu cele mai recente studii din domeniul vizat, lucrarea se înscrie organic în prestigioasa colecție „Basarabica” (fiind a 12-a la număr) coordonată de membrul titular (2015), vicepreședinte al Academiei Române (din 2015), membrul de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2018) Victor Spinei, basarabean, membrul corespondent (2016) al Academiei Române Ionel Cândea.

Lucrarea lui Igor Cereteu readuce în actualitatea științifică și culturală un monument complex al culturii materiale și spirituale – „Cartea”. Preferințele unei epoci față de un anumit gen de carte vorbește despre cultura sau anticultura unei comunități, popor, a unor state și autorități politice. Este ceea ce transpare și în volumul nominalizat.

Demersul științific este sprijinit de documente de arhivă, cărți cercetate, însemnări pe manuscrise, literatura de specialitate etc. Cartea românească veche în Basarabia, așa cum ne este prezentată în volumul nominalizat, este cea care transmite memorie istorică, conexiunea cu divinitatea, cunoaștere enciclopedică în domeniul psihologiei poporului român, conflictologiei, antropologiei, imaginarului identității și alterității, fluctuaților administrative, medicinei, hidrologiei, incendiilor, astronomiei, seismologiei etc.

Menționăm, că Igor Cereteu este autorul a șase monografii, inclusiv consacrate cărții bisericești în mănăstirile din Republica Moldova și cărții românești vechi și rare depozitate în fonduri de patrimoniu ale bibliotecilor din Chișinău. Lucrarea poate fi numită, pe bună dreptate, o carte despre cărţi.

Polina Spînu, bibliotecară,

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

Bătălia mediilor: hârtie, e-book, a-book

Mercheş, Oana. Bătălia mediilor: hârtie, e-book, a-book / Oana Mercheş // Biblioteca. – 2023. – Nr 1. – P. 13-15. – ISSN 2668-618X. Disponibil: https://bibnat.ro//2024/03/Revista-Biblioteca-1_2023.pdf

Cu mult timp înainte ca Gutenberg să inventeze tiparul, accesul la surse scrise, cum ar fi sulurile de papirus, tăblițele de lut sau pergamentele era considerat un lux. Invenția tiparului în secolul al XV-lea a revoluționat modul în care sunt produse cărțile și a permis ca obiceiurile de lectură ale oamenilor să se schimbe, facilitând creşterea nivelului de alfabetizare, răspândirea ideilor din diverse domenii şi înfiinţarea bibliotecilor. Progresul în computere și tehnologia comunicațiilor a dus la apariția cărții electronice, care câștigă o popularitate foarte mare, cărțile tradiționale părând sa-și piardă din importanță. Întrebarea pe care și-o pun în ultimul timp foarte mulți cititori și iubitori de carte este dacă industria cărții tipărite va muri treptat.

În acest articol, autoarea face o comparaţie între hârtie, e-book şi a-book. În era super-digitală, cărțile electronice și tot ce ține de conținutul digital câștigă o mare popularitate, pentru motive cât se poate de evidente: prețul este mai mic decât echivalentul tipărit, se facilitează accesul la o selecție mare de titluri, se economisește spațiu pe rafturi, dar și timp prin descărcarea sau accesarea volumului dorit. Cărțile electronice sunt ușor disponibile pe telefonul mobil sau pe tabletă, sunt ușor de accesat, o tabletă încape cu ușurință într-o geantă în comparație cu o carte mare și grea. Cărțile electronice sunt ușor de partajat și distribuit, au capacitatea de a mări dimensiunea fontului, făcându-le mult mai accesibile.

Viitorul multor genuri de carte poate fi volumul cu realitate augmentată sau a-book, un model 3G, care ajută cititorul să înțeleagă în profunzime subiectul și să obțină mai mult prin mijloace digitale, conținutul fiind afișat pe un dispozitiv din apropiere. A-book-urile pot fi fabricate la scară semi-industrială, datorită unor caracteristici cum ar fi hârtia conductivă pre-imprimată și eficiența energetică.

Astfel, realitatea augmentată ar putea permite cărților tipărite să revină împotriva tendinței cărților electronice. Acest tip de citire poate fi o modalitate de a ajunge la o generație care a crescut, interacționând doar cu ecranele și conținutul digital, tot mai multe edituri folosind acest tip de tehnologie pentru a-i atrage pe cititorii tineri.

Cărțile augmentate permit cititorilor să acceseze informații suplimentare sau conținut multimedia despre ceea ce citesc și să păstreze, în același timp, aspectul și senzația unei cărți fizice.

Într-o epocă a saturației digitale se observă o renaștere a cărții tipărite ca reacție la suprasolicitarea ecranului digital, la un mediu media care ne modifică stilul de viață și, implicit, obiceiurile noastre de lectură. Deși oamenii par să nu mai cumpere cărți tipărite, începe să devină evident că acestea nu vor dispărea niciodată. Sunt remarcabil de durabile, vor fi citite, de zeci, sute de ori și pot exista sute de ani. Niciun dispozitiv electronic nu este atât de trainic. O carte nu necesită alimentare sau internet. Cărțile pot fi mult mai diverse în format fizic și aspect - cărți de artă somptuoase, dicționare minuscule, volume groase cu hârtie subțire, cărți subțiri cu hârtie cremoasă sau cărți cu margine decorativă.

Într-un studiu făcut de New York Times, s-a constatat că cititorii de carte tipărită au obținut note mult mai mari în ce privește înțelegerea narațiunii, aceștia amintindu-și mai multe detalii și idei, față de cititorii de carte electronică. Cărțile electronice provoacă oboseală, vedere încețoșată, roșeață, iritație și uscăciune a ochilor.

S-a ajuns până acolo încât, în 2012, Geza Schoen, împreună cu designerul de modă Karl Lagerfeld, au creat parfumul Paper Passion, căutând mirosul acela de carte proaspăt tipărită, amestecul distinctiv de hârtie şi cerneală, care oferă aroma de neconfundat a cărţii, dedicat tuturor iubitorilor de lectură tradiţională.

În cele din urmă, va exista un loc în viața noastră atât pentru cărți tipărite, cât și pentru cele digitale. Există avantaje și dezavantaje ale ambelor medii și putem face propriile alegeri în funcție de circumstanțele personale. Stephen Fry, actor, a scris pe Twitter în 2009: „O tehnologie nu o înlocuiește pe alta, ci o completează. Cărțile nu sunt mai amenințate de Kindle decât sunt scările de lifturi.”

Gabriela Cazacu, bibliotecară principală,

Secţia de relaţii cu publicul

 

Biblioteca: sprijin educațional și cultural pentru comunitate

Canțîr, Lilia. Biblioteca: sprijin educațional și cultural pentru comunitate / Lilia Canțîr // Magazin bibliologic. – 2022. – Nr 4. – P. 82-87. – ISSN 1857-1476;  http://www.bnrm.md/files/publicatii/MB_4_2022.pdf

Autoarea evidențiază rolul bibliotecii ca fundament educațional și cultural de identificare și susținere a comunității. De asemenea, este reflectată contribuția bibliotecii la formarea culturii informației utilizatorilor ca un factor determinant în dezvoltarea societăţii.

Este pus accentul pe modul în care informațiile pot fi utilizate eficient pe calea unui management inteligent al cunoștințelor, axat pe analiza sistemului de valori educaționale, pe obiectivitate în conținuturi definitorii și esențe tehnologice în prestarea serviciilor de bibliotecă.

Biblioteca reprezintă o instituție sau o subdiviziune structurală a unei instituţii, al cărei scop principal este oferirea accesului la resurse informaţionale, servicii și facilităţi pentru a satisface necesităţile de lectură, informare, instruire, cercetare, educaţionale, culturale și de recreere ale utilizatorilor acesteia.

Bibliotecile din instituţiile de învățământ sunt parte integrantă a sistemului de învățământ și participă la activitatea didactică, cultural-educativă, de cercetare și perfecţionare. Ele contribuie, prin mijloace specifice, la procesul de instruire, formare și cercetare , ce se desfășoară în instituția de învățământ și au ca obiectiv principal asigurarea posibilităţilor de informare, documentare, lectură, recreere și studiu al elevilor, studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor, personalului nedidactic și auxiliar, prin oferirea accesului nelimitat la fondul de carte.

Biblioteca modernă exercită următoarele funcţii:

• promovează dezvoltarea unei societăţi deschise și incluzive;
• oferă acces la informaţie, la tehnologii informaţionale și la alte resurse;
• valorifică patrimoniul cultural și sprijină pluralitatea culturilor;
• promovează alfabetizarea și cultura informaţiei, lectura și educaţia nonformală;
• oferă un forum pentru dezbateri și comunicare privind activităţile civice;
• prestează servicii conform necesităţilor membrilor comunităţii, în corespundere cu propriul regulament de organizare și funcţionare;
• oferă acces egal și nediscriminatoriu la serviciile de bibliotecă tuturor membrilor comunităţii, indiferent de gen, vârstă, apartenență etnică, dizabilitate;
• contribuie, prin mijloace specifice, la procesul de instruire, formare și cercetare;
• colecționează, prelucrează, păstrează, gestionează și diseminează documente de bibliotecă;
• biblioteca poate avea și alte funcţii stabilite prin regulamentul-cadru de organizare și funcţionare a bibliotecilor, precum și prin propriul regulament de organizare și funcţionare.

Misiunea bibliotecilor este de a fi un partener serios al procesului educațional și de a pregăti elevii sau studenții pentru orientarea și utilizarea eficientă a oportunităților informaționale nu numai în perioada de studiu în instituțiile de învățământ, dar și pe parcursul întregii vieți.

Diana Găină, bibliografă, 

Centrul de informare şi cercetare bibliografică

Biblioteca Naţională a Norvegiei: model de dezvoltare

Osoianu, Vera. Biblioteca Naţională a Norvegiei: model de dezvoltare / Vera Osoianu // Magazin bibliologic. – 2023. – Nr 1-2. – P. 77-80. – ISSN 1857-1476. Disponibil: http://ns1.bnrm.md/files/publicatii/MB_1-2_2023.pdf

Autoarea prezintă experienţa avansată a Bibliotecii Naţionale din Norvegia privind dezvoltarea şi digitizarea colecţiilor, serviciile de bibliotecă, asigurarea profesională a funcţionării bibliotecilor de toate tipurile. Sarcina principală a BNN este „păstrarea trecutului pentru viitor”. Sistemul norvegian de biblioteci este prezentat prin prisma Bibliotecii Publice Centrale din Oslo.

Conform Hărţii bibliotecilor lumii, în Norvegia activează 3356 de biblioteci, inclusiv o bibliotecă naţională: 52 universitare, 740 publice, 2426 şcolare şi 137 de alte tipuri. Resursele documentare ale BNN constau din 8,5 milioane. Personalul numără 420 de unităţi. Structura BNN a fost elaborată în bază de departamente, dirijate de câte un director de departament.

Istoria Bibliotecii Naţionale a Norvegiei începe în anul 1813, când Biblioteca Universităţii din Oslo îşi asuma atât responsabilităţile de bibliotecă universitară, cât şi de bibliotecă naţională. În anul 1989, Norvegia a înfiinţat un depozit în Mo I Rana, în partea de nord a ţării, ca parte a bibliotecii naţionale, având un mandat de a păstra tot ceea ce a fost publicat în ţară în conformitate cu o versiune revizuită a Legii privind depozitul legal.

Biblioteca Universităţii din Oslo şi-a păstrat mandatul de a păstra colecţiile istorice şi unice şi de a pune la dispoziţia publicului toate colecţiile deţinute. În anul 1999, aceste sarcini au fost consolidate în cadrul unei filiale a bibliotecii naţionale din Oslo.

Biblioteca Naţională are ca obiectiv principal digitizarea colecţiilor sale. În funcţie de statutul de drept, alte biblioteci pot reutiliza tot acest material în propriile servicii digitale.

Activitatea BNN este reglementată de Legea privind depozitul legal din 9 iunie 1989. Principalele obiective ale BNN sunt:

• să se afirme ca una dintre cele mai interesante şi moderne biblioteci naţionale din Europa;
• să conserve, să acorde acces şi să distribuie activ patrimoniul cultural prin dezvoltarea serviciilor moderne de bibliotecă digitală;
• să fie o sursă şi o infrastructură pentru cercetare, învăţare, cultură şi dezvoltare a limbii;
• să contribuie la transformarea bibliotecilor de cercetare şi publice în instituţii active şi de actualitate ale societăţii.

Colecţia digitală a Bibliotecii Naţionale oferă ştiinţei norvegiene o legătură internaţională prin accesul virtual la text, sunet şi surse bazate pe imagini pentru istoria culturii şi societăţii norvegiene. În domenii importante din punct de vedere strategic, Biblioteca Naţională este un centru naţional de competenţă şi resurse pentru alte instituţii din sectorul cultural. Aceasta se aplică drepturilor de autor, conservării hârtiei, fotografiei şi filmului, conservării digitale şi dezvoltării sistemelor de autoritate şi standardelor de metadate.

Obiectivele Bibliotecii Naţionale din Norvegia

• să fie o infrastructură centrală pentru toate bibliotecile;
• să faciliteze utilizarea conţinutului digital şi dezvoltarea de noi servicii digitale;
• să facă publicitate şi să stimuleze servicii de bibliotecă mai bune;
• să conducă un dialog cu bibliotecile şi cu fondatorii acestora;
• să administreze Legea bibliotecii.

În concluzie, autoarea menţionează următoarele: ca instituţie-cheie în domeniul informaţiilor şi culturii, Biblioteca Naţională a Norvegiei joacă un rol important în menţinerea şi promovarea identităţii culturale a ţării, contribuind la transmiterea valorilor şi cunoştinţelor către generaţiile viitoare.

Aliona Purici, bibliotecară,

Secţia de relaţii cu publicul

Biblioteca și patrimoniul documentar - abordare istorică a donațiilor

Baciu, Cristina. Biblioteca și patrimoniul documentar - abordare istorică a donațiilor / Cristina Baciu // Biblioteca. – 2022. – Nr 2. – P. 7-13. – ISSN 1220-3386 ; https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%202_2022_site.pdf

Încă din Antichitate, de la crearea Bibliotecii din Alexandria (secolul al III-lea î.e.n.) și până la apariția bibliotecilor populare din secolul al XIX-lea, obiectivul fundamental al bibliotecilor a constat în strângerea și păstrarea documentelor de valoare, care să reflecte cunoașterea umană. Valorile culturale pe care le posedăm astăzi sunt întemeiate pe munca generațiilor din trecut.

Autoarea, în acest articol, prezintă care este rolul donației în bibliotecă. Donaţia este cea mai veche cale de completare a fondurilor unei biblioteci. Deci, cea mai mare parte a bibliotecilor constituindu-se printr-o donație, fie donație bănească, fie prin donarea în întregime a unei colecții sau biblioteci ce aparținea unei personalități.

Astfel, se creează două direcții de dezvoltare a abordărilor patrimoniului documentar, și anume: pe de o parte o conștiință a valorii de neprețuit și de neînlocuit, pe care o reprezintă fondurile documentare transmise din generație în generație pentru istoria și cultura poporului român, iar pe de altă parte, se creează o concepție și metodologie de conservare și restaurare.

În finalul articolului, este susţinută ideea că un șir întreg de personalități au concurat la formarea ambelor direcţii, prin donațiile atât de valoroase ale bibliotecilor regale, colecțiilor private, bibliotecilor boierești și mănăstirești, bunuri moștenite de secole, constituite dintr-o perspectivă patrimonială, care astăzi, reprezintă fondurile vechi, rare și prețioase ale bibliotecilor noastre.

Diana Găină, bibliografă,

Centrul de informare şi cercetare bibliografică

Rolul bibliotecilor academice în facilitarea relațiilor de prietenie între studenți

Adetayo, A. J., Adekunmisi, S. R., Otonekwu, F. O., Adesina O. F. Rolul bibliotecilor academice în facilitarea relațiilor de prietenie între studenți / A. J. Adetayo, S. R. Adekunmisi, F. O. Otonekwu, O. F. Adesina // IFLA Journal. – 2023. - Vol. 49, Nr 4. – P. 694-704. – ISSN 1745-2651 [online]. Disponibil: https://repository.ifla.org/bitstream/123456789/3159/1/IFLA_Journal_49_4.pdf

Vă îndemnăm să accesaţi numărul recent IFLA Journal, care este o revistă internațională ce publică articole despre biblioteci, servicii de informare și problemele sociale, politice și economice ce influențează accesul la informații prin intermediul bibliotecilor. Revista publică cercetări, studii de caz și eseuri care reflectă spectrul larg de interese al profesiei la nivel internațional. Fiecare număr al revistei este disponibil în Acces Deschis după publicare pe site-ul web al IFLA.

În articolul Rolul bibliotecilor academice în facilitarea relațiilor de prietenie între studenți, autorii Adebowale Jeremy Adetayo, Sowemimo Ronke Adekunmisi, Florence Onyeisi Otonekwu şi Olabisi Fadeke Adesina investighează rolul bibliotecilor în stimularea relațiilor de prietenie între studenți, utilizând un chestionar, care a fost apoi analizat folosind statistici descriptive. 

Rezultatele studiului au aratat că, deși biblioteca poate să nu fie locația principală în care studenţii își fac prieteni apropiați, este, totuși, un loc în care își pot dezvolta cunoștințele și lega prietenii strânse, deoarece oferă un mediu oportun pentru o comunicare ușoară.

Bibliotecile sunt centre esențiale de învățare și activitate socială, care dețin un potențial enorm în facilitarea relațiilor de prietenie între studenți. Ca centru de resurse academice, bibliotecile oferă un spațiu unic în care studenții pot interacționa între ei, pot colabora la proiecte academice și pot participa la activități extracurriculare, etc.

Studiul concluzionează că studenții care își fac adesea prieteni noi şi prieteni de lungă durată în bibliotecă sunt gata să participe la întâlniri informale organizate de bibliotecă. Studiul recomandă bibliotecilor să găsească modalități de a crea spații sociale, menținând în același timp un mediu de studiu liniștit; de a organiza evenimente social-culturale, cluburi de carte și alte activități ce promovează interacțiunea între studenți; să ofere resurse pe tema prieteniei pentru a-i ajuta pe utilizatorii să învețe mai multe despre acest aspect important din viața lor.

Olga Dascal, bibliotecară,

Secţia de relaţii cu publicul

 

Lucrul de la distanţă. Beneficiu sau supliciu?

Borună, Adriana-Elena. Lucrul de la distanţă. Beneficiu sau supliciu? / A. Borună, R Şorop // Biblioteca. – 2022. – Nr 1. – P. 36-39. – ISSN 1220-3386. Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista-Biblioteca.pdf

În articol sunt enumerate avantajele şi dezavantajele lucrului de acasa. Mai bine de doi ani, pentru mulți dintre noi, anumite obiceiuri au suferit modificări sau chiar s-au schimbat radical. Aşadar, în urma trecerii la mediul virtual, participăm la conferințe din întreaga lume prin intermediul platformelor dedicate, accesăm servicii pentru care, altădată, parcurgeam, de câteva ori, același drum, comandăm de la distanță produsele de care avem nevoie, ne întâlnim cu familia, cu consultantul bancar sau chiar cu medicul.

Avantajele lucrului de acasă atât pentru angajator, cât și pentru angajați:

• Flexibilitate: munca la domiciliu permite mai multă flexibilitate a programului de lucru. Angajații care lucrează de acasă sunt mai dispuși să accepte un program flexibil, inclusiv lucrul în timpul weekend-ului.
• Retenție îmbunătățită a angajaților: lucrul la domiciliu poate ajuta la păstrarea angajaților care, muncind de acasă, pot fi mai aproape de familie, de copii.
• Atragerea de noi talente: pentru activitățile de creație, munca la domiciliu poate fi oferită ca un stimulent pentru a atrage angajați care nu sunt obișnuiți cu rutina muncii de birou.
• Productivitate crescută: lucrul de acasă poate presupune un mediu mai liniștit, cu mai puține întreruperi, fapt care se poate traduce în muncă mai susținută, într-un grad mai mare de concentrare.
• Sănătate și bunăstare a personalului: lucrul de acasă elimină distanța și timpul petrecut pe drum spre și dinspre birou, astfel, elimină un posibil factor de stres al angajaților.
• Beneficii financiare: economii la spațiile de birou, rechizite de birou, facturi de utilități, transport și alte facilități.
• Mai puține absențe din cauza bolii: faptul că angajații lucrează izolat, diminuează șansele răspândirii anumitor infecții virale cauzate de mase de oameni din transportul în comun, locuri aglomerate etc.
• Mai puțină nevoie de vacanțe: lucrul de acasă poate fi o pauză de la birou, chiar dacă personalul continuă să își desfășoare activitatea curentă.

Dezavantajele lucrului de acasă / de la distanță pentru angajați și pentru angajatori:

• Munca de acasă nu li se potrivește tuturor: lucrul de acasă s-ar putea să nu fie potrivit personalității sau abilităților fiecărui angajat. Unii ar putea prefera rutina și structura pe care le oferă lucrul într-un mediu de birou. Alții pot prefera interacțiunea personală cu colegii și, de asemenea, au nevoie de îndrumare față în față de la superiorul ierarhic pentru a-și putea îndeplini obiectivele.
• Personalul se simte izolat: persoanele care lucrează de acasă pot simți o deconectare de la colegii lor, dar și de la organizația în ansamblu, pe care o permite în mod natural mediul de birou. 
• Distragerea atenției: deși munca la domiciliu elimină distragerile care pot apărea la birou, dacă un angajat nu deține un spațiu de lucru dedicat, suficient de liniștit acasă, acesta poate fi ușor distras de zgomotele din gospodărie sau de alți membri ai familiei.
• Epuizare potențială: în situația în care un birou oferă o distincție clară între muncă și viața de acasă, lucrul la domiciliu poate face adesea ca angajații pur și simplu să uite să facă diferența între viața profesională și cea personală.
• Risc din punctul de vedere al securității informațiilor: Există un risc crescut în cazul în care laptopurile sunt luate acasă și necesitatea ca personalul să acceseze serverele de la distanță.
• Impact negativ asupra sănătății mintale: munca de acasă poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale a angajaților dacă aceștia nu reușesc să găsească o rutină potrivită pentru ei, încât să nu se simtă izolați, dar, mai ales, să poată separa munca de acasă de viața de acasă.
• Nu toate locurile de muncă / toate activitățile se pretează pentru munca la domiciliu: lucrul de acasă se potrivește mai bine unor locuri de muncă decât altora.

În cazul bibliotecilor, este limpede că nu orice activitate poate fi desfășurată la distanță, însă tot atât de adevărat este că pandemia a obligat bibliotecile să se reinventeze, să își diversifice serviciile în mediul online, astfel, încât să fie permanent în legătură cu utilizatorii lor. Bibliotecile au răspuns acestei noi provocări într-o varietate de moduri, unele dintre ele chiar inovatoare: serviciile digitale existente au fost extinse, serviciile tradiționale de bibliotecă au migrat în online, grăbind, aşadar, demararea planurilor instituționale de transformare digitală.

Cert este faptul că în perioada prestării muncii la domiciliu salariatul beneficiază pe deplin de toate drepturile și garanțiile, dar acest fapt nu obligă angajaţiii să lucreze doar de acasă. Adesea, împărțirea timpului între casă și locul de muncă este cea mai productivă soluție.

Gabriela Cazacu, bibliotecară principală,

Secţia de relaţii cu publicul

De la Paper Library la Library 4.0

Bălan, Dorina. De la Paper Library la Library 4.0 / D. Bălan // Axis Libri. – 2023. – Anul XVI, nr. 59, iunie. – P. 11-12. – ISSN 2734-4924. Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

În articolul său autorul Dorina Bălan menţionează că biblioteca și-a îndeplinit rolul de sursă de informații prin excelență de milenii întregi. Dezvoltarea serviciilor sale s-a bazat întotdeauna pe cerințele comunității.

Până la apariția tehnologiei, bibliotecile aveau în vedere, cu preponderență, lectura pe suport tipărit sau documente citibile în intranet. Această perioadă a durat până în anul 1995 și a fost denumită Paper Library.

Apariția tehnologiei și a internetului a împărțit mult mai rapid evoluția bibliotecii, evoluție care a urmat-o pe cea a webului de la 1.0 la 4.0, de exemplu:

Între anii 1995-2005 - Library 1.0 –biblioteca digitală și biblioteca electronică -bibliotecile își transmit informațiile către comunitate prin formate de bibliotecă și oferă posibilitatea unor interacțiuni limitate utilizatorilor, permițându-le să-și caute mai ușor informația ; Library 1.0 a început să fie folosit pentru comparație atunci când termenul Library 2.0 a fost introdus de Michel Casey.

Între anii 2005-2010 - Library 2.0 - Biblioteca digitală semantică - se referă la aplicarea instrumentelor web 2.0 la serviciile bibliotecii: utilizatorul devine participant, cocreator, constructor și consultant, indiferent dacă documentul este virtual sau fizic; sunt utilizate blogul bibliotecii, conversațiile online între bibliotecari și utilizatori pentru informații și servicii și are loc, astfel, o partajare parțială a informațiilor.

Între anii 2010-2015 – Library 3.0 – Biblioteca digitală semantică socială Biblioteca conectată și Biblioteca mobilă - înseamnă o partajare reală a cunoștințelor și o cooperare prin aplicarea atât a tehnologiei web semantic care poate gestiona datele cu ajutorul tehnologiei, cât și a serviciilor din rețelele sociale și bibliotecile electronice; resursele bibliotecii devin date interconectate care leagă biblioteci din întreaga lume.

Între 2015-2020 - Library 4.0 – Conținut deschis - bibliotecile trebuie să se folosească de oportunitățile și provocările media digitale și ale internetului global și să le aibă în vedere cu prioritate atunci când își stabilesc portofoliile de servicii, în așa fel încât să se concentreze pe orientarea către servicii informaționale, de organizare și distribuire a cunoștințelor, dar și spre implementarea digitizării.

Ceea ce trebuie să avem în vedere ca bibliotecari, este faptul că suntem puși în fața unui comportament al utilizatorului schimbat radical, o generație cu un caracter nativ digital, caracterizată de: 

• rapiditate în regăsirea informațiilor;
• preferință pentru imagini mai mult decât pentru text;
• multifuncționalitate;
• preferință pentru rețelele de socializare și colaborare (partajare, discuții);
• omniprezența tehnologiei în viața lor (se simt incomod dacă le lipsesc smartphone-urile sau internetul);
• rezolvarea rapidă a intereselor prin intermediul tehnologiei informației. 

În concluzii, putem spune că, astăzi, bibliotecile trebuie să aibă în vedere nu numai lectura pe suport tipărit a documentelor, ci și utilizarea media digitală sub toate formele ei pentru ca informațiile să ajungă cât mai rapid la utilizatori.

Irina Zalîgaeva, bibliotecară,

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

Donaţia – modalitate specială de îmbogăţire a colecţiilor de bibliotecă

Baciu, Cristina. Donaţia – modalitate specială de îmbogăţire a colecţiilor de bibliotecă / C. Baciu // Biblioteca. – 2022. – Nr 1. – P. 15-22. – ISSN 1220-3386. Disponibil:

https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%201_2022%20completa_site.pdf

În acest articol, autoarea Cristina Baciu menţionează importanţa şi rolul achiziției gratuite (donația) în bibliotecă, care se referă la procurarea unui document sau a unui grup de documente prin donații de autor, de instituții, de persoane particulare și testamentare.

Colecțiile de bibliotecă sunt în permanentă evoluție și dezvoltare a resurselor informaţionale, prin achiziții de documente. În opinia lui Bertrand Calenge, „Colecția este elementul constitutiv esențial al bibliotecii. Colecția globală a unei biblioteci este un ansamblu viu a cărui complexitate depășește simpla însumare a documentelor care-l compun”, iar profesorul Mircea Regneală afirma că: „Trebuie să ne reamintim mereu că biblioteca nu reprezintă un scop în sine [...]. Pentru a avea o bilbiotecă, aceasta trebuie creată prin acumularea de publicații care treptat se constituie într-o colecție”.

Prin urmare, donațiile contribuie la includerea în colecțiile bibliotecii a numeroase documente de mare valoare, având o importanță deosebită pentru identitatea culturală și națională, iar printre criteriile de selecție a donațiilor sunt: valoarea informațională și de patrimoniu, utilitatea documentului.

Donația este o cale foarte veche, care poate fi făcută din bunăvoință, dar poate fi și stimulată, prin revelarea unor avantaje ulterioare, prin stimulente morale, cum ar fi: scrisoarea de mulțumire la acceptare, promptitudinea în răspuns, prin înscrierea în cartea de onoare, prin crearea unui fond care să poarte numele donatorului.

Evidența lor în averea bibliotecii este o sarcină importantă a bibliotecarului, care trebuie făcută cu grijă și responsabilitate. Donațiile reprezintă o sursă ocazională de completare a fondurilor unei biblioteci, dar necesară, utilă și importantă pentru reconsiderarea colecțiilor de patrimoniu ale bibliotecilor, donațiile de carte și periodice permițând acumulări de documente rare sau de mare valoare.

Astfel, autoarea susţine, în continuare, că donațiile au fost și continuă să rămână o sursă importantă și considerabilă de completare a colecţiilor unei biblioteci, reprezintă o contribuție la dezvoltarea patrimoniului cultural și științific, precum și la păstrarea memoriei culturale locale și naționale.

În final, autoarea afirmă că, donația este cea mai veche cale de completare a fondurilor unei biblioteci, cea mai mare parte a bibliotecilor constituindu-se printr-o donație (fie donație bănească, fie prin donarea în întregime a unei colecții sau biblioteci ce aparținea unei personalități).

Polina Spînu, bibliotecară,

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

Etică şi integritate academică : [curs universitar]

Centrul de informare şi cercetare bibliografică propune publicului cititor lucrarea semnată de:

Ştefan, Elena Emilia. Etică şi integritate academică : [Curs universitar] / Elena Emilia Ştefan. – Ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti : Pro Universitaria, 2021. – 344 p. – (Ştiinţe juridice). – ISBN 978-606-26-1419-5.

Cursul de Etică şi integritate academică, prin conţinutul şi obiectivele sale, este o disciplină extrem de actuală şi necesară pentru mediul universitar, cu accent pe prevenţie şi pe corectarea comportamentelor în mediul academic contemporan. Este un studiu de „igienă a cercetării ştiinţifice” care reglementeză buna conduită în cercetare.

Problematica eticii şi a integrităţii academice din perspectivă interdisciplinară, este tratată prin intermediul a 11 capitole: Cercetarea ştiinţifică, Standardizarea, Etica universitară, Codurile de etică universitară, Integritatea academică, Integritatea în sistemul de învăţământ şi cercetarea ştiinţifică, Buna conduită în cercetarea ştiinţifică, Plagiatul, Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţific, Programe utilizate în vederea stabilirii gradului de similitudine în lucrările ştiinţifice şi Aspecte de drept comparat privind integritatea academică.

Cursul intenţionează a fi un instrument de bune practici cu o metodologie complexă de tratare a conceptelor din domeniile: filosofie, etică, dreptul proprietăţii intelectuale...

Pentru salariaţii bibliotecilor prezintă un interes deosebit capitolul Standardizare, în care autoarea îndeamnă publicul cercetător să respecte, cu stricteţe, regulile şi normele de a „cita şi a de a utiliza cu încredere ghilimelele precum şi de a menţiona autorul real la notele de subsol şi la bibliografie, atunci când utilizăm informaţiile scrise de alt autor şi să avem grijă să menţionăm corect şi complet sursa informaţiilor dacă nu suntem noi autorii acestora”.

Lucrarea se adresează, deopotrivă, studenţilor de la toate ciclurile de învăţământ: licenţă, masterat, doctorat indiferent de specializare, cercetătorilor, dar şi cadrelor didactice care pot găsi, în această lucrare, informaţii actuale, utile, atât pentru cultura generală, cât şi pentru desfăşurarea propriei activităţi de cercetare în mediul academic, dar şi în afara acestuia, în acord cu normele de etică şi deontologie profesională.

Centrul de informare şi cercetare bibliografică

 

Designul cercetării

Ţurcan, Nelly. Designul cercetării / Nelly Ţurcan // Explorarea metodelor de cercetare în biblioteconomie și știința informării / N. Țurcan, coord. și red. de specialitate: L. Kulikovski; resp. de ed. : M. Harjevschi. – Chișinău: Bibl. Municipală „B. P. Hasdeu”, 2021 (Garomont Studio SRL). – 586 p.: fig., tab. – ISBN 978-9975-134-31-6. Disponibil: https://hapes.hasdeu.md/handle/123456789/333

În acest articol autoarea prezintă designul cercetării care reprezintă planul de acțiune pentru investigația de cercetare şi stabilește procesele, procedurile majore pe care intenționăm să le urmărim. Designul de cercetare este un document tehnic care este elaborat de unul sau de mai mulți cercetători și utilizat de aceștia ca ghid sau plan pentru realizarea unui studiu de cercetare. Un design de cercetare trebuie să răspundă la următoarele întrebări: ce veți cerceta?, de ce doriți să realizați această cercetare și cum veți cerceta?

Deci, scopul designului constă în:

• a face aceste decizii explicite;
• a preciza de ce au fost făcute;
• a se asigura că sunt consecvente între ele;
• a permite evaluarea critică.

Nelly Ţurcan susţine, în continuare că, elementele principale ale designului sunt: titlul, problemele de cercetare, motivul și scopul cercetării, obiectivele de cercetare, sinteza documentară, strategiile de cercetare, ipotezele și modelele de cercetare, sursa datelor, tehnicile de colectare a datelor și de analiză a datelor, limitele cercetării ș.a. Astfel, volumul și complexitatea descrierii designului de cercetare dintr-o anumită lucrare. poate varia considerabil, dar orice descriere care este bine dezvoltată va include următoarele:

• Identificarea clară a problemei de cercetare și justificarea selecției acesteia, în special, în legătură cu orice designuri alternative care ar fi putut fi utilizate.
• Examinarea și sintetizarea literaturii publicate anterior, asociată cu problema de cercetare.
• Specificarea clară și explicită a ipotezelor privind problema de cercetare.
• Descrierea informațiilor și/sau a datelor care vor fi necesare pentru o testare adecvată a ipotezelor și explicarea modului în care vor fi obținute aceste informații și/sau date.
• Descrierea metodelor de analiză care vor fi aplicate datelor pentru a determina dacă ipotezele sunt adevărate sau false.
• Designul cercetării este, de obicei, inclus în introducere. Analizând publicațiile de specialitate care au utilizat același design de cercetare, putem concluziona printr-o idee generală despre cea ce trebuie de făcut. Acest lucru ne poate ajuta să dezvoltăm o schiță pe care putem s-o urmăm pentru elaborarea studiului.

De asemenea, în articol, sunt prezentate tipurile principale ale designurilor de cercetare:

• Designul de tip experimental este un proiect al procedurii care permite cercetătorului să mențină controlul asupra tuturor factorilor care pot afecta rezultatul unui experiment.
• Desingul de tip descriptiv ajută cercetătorul să răspundă la întrebări de tipul: cine, ce, când, unde și cum. Cercetarea descriptivă este utilizată pentru a obține informații privind starea actuală a fenomenelor și pentru a descrie „ceea ce există” în ceea ce privește variabilele sau condițiile dintr-o situație.
• Un design de tip explorator este realizat cu privire la o problemă de cercetare, atunci când există puține sau nu sunt deloc studii anterioare la care să se facă referire sau să se bazeze pentru a prezice un rezultat.
• Un design longitudinal urmărește același eșantion în timp și face observații repetate. De exemplu, cu sondaje longitudinale, același grup de oameni este intervievat la intervale regulate, permițând cercetătorilor să urmărească schimbările în timp și să le relaționeze cu variabile care ar putea explica de ce apar schimbările.
• Cercetarea-acțiune este o strategie de cercetare ce presupune dia-gnosticarea problemelor, planificarea și implementarea acțiunilor de reducere sau eliminare a disfuncționalităților, concomitent cu monito-rizarea schimbărilor sociale induse.
• Un studiu de caz este un studiu aprofundat al unei anumite probleme de cercetare, mai degrabă decât un sondaj statistic sau o cercetare comparativă cuprinzătoare. Este adesea folosit pentru a re-strânge un domeniu foarte larg de cercetare la unul sau câteva exemple ușor de cercetat.
• Cercetările de cauzalitate au în vedere identificarea relațiilor dintre variabile de tip cauză – efect, ele sunt proiectate pentru a înțelege un fenomen în termeni de enunțuri condiționale sub forma „Dacă X, atunci Y”. Acest tip de cercetare este utilizat pentru a măsura modul în care o anumită modificare va afecta normele și presupunerile existente.
• Scopul unui design de cercetare istorică este colectarea, verificarea și sintetizarea dovezilor din trecut pentru a stabili fapte care susțin sau infirmă ipoteza.

În final, autoarea susţine: este important să ne amintim că nu este suficient să spunem ce intenționăm să facem; trebuie să argumentăm și să justificăm alegerile. Fiecare alegere, fiecare decizie referitoare la proiectarea cercetării ar trebui să fie susținută și justificată pe baza materialelor publicate, care le citim.

Gabriela Cazacu, bibliotecară principală,

Secţia de relaţii cu publicul

Descrierea Bibliografică Intenaţională Standardizată pentru Manifestare (ISBDM)

Căluian, Catrina. Descrierea Bibliografică Intenaţională Standardizată pentru Manifestare (ISBDM) / C. Căluian // Axis Libri. – 2023. – Anul XVI, nr. 58, martie. – P. 11-13. – ISSN 2734-4924. Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

În acest articol, Catrina Căluian prezintă informaţii despre participarea Bibliotecii Județene „V. A. Urechia” din Galaţi la Webinarul organizat de IFLA ISBD Review Group, pe data de 26 ianuarie 2023, care s-a intitulat From ISBD to ISBDM: a bibliographic standard in transformation și a avut ca scop diseminarea primelor rezultate ale revizuirii de aliniere de către persoanele direct implicate în această activitate. Președinta ISBD for Manifestation Task Force este Renate Behrens, de la Biblioteca Națională a Germaniei.

Este reliefată importanţa standardului Descrierea Bibliografică Intenaţională Standardizată (ISBD), document ce reprezintă standardul principal destinat promovării controlului bibliografic universal, prin punerea la dispoziție a datelor bibliografice pentru toate resursele publicate și nepublicate existente la nivel internațional.

Evoluțiile bibliografice generate de apariția noilor resurse și tipuri de suport au impus acțiuni de reviziuire a standardului ISBD, începând cu anul 2018, când IFLA ISBD Review Group a început o muncă susținută de raliere a regulilor din ISBD la modelul conceptual LRM (IFLA Library Reference Model = Modelul de referință al bibliotecii).

The ISBD for Manifestation Task Force a fost înființat de IFLA ISBD Review Group la sfârșitul anului 2019 pentru a elabora o aliniere a ISBD cu LRM la nivel de Manifestare (ISBDM) și pentru a reflecta despre viitorul unui ISBD remodelat la LRM. Metadatele astfel obținute sunt bazate pe entitățile WEMI – work, expression, manifestation, item, fiind optimizate pentru implementări de date legate și de baze de date relaționale.

Prin urmare, dacă în ISBD vorbim de înregistrări bibliografice, în ISBDM sunt puse în evidenţă metadatele structurate bazate pe entități.

Datele bibliografice rezultate din ISBDM nu vor mai fi informații statice, ci date legate cu legături către alte metadate aflate în relație, din mediul online. ISBDM va cuprinde un set de elemente și de prevederi pentru descrierea unei manifestări, conform LRM. Va fi elaborat ca standard de sine stătător pentru descrierea manifestărilor, cu intenția clară de a putea fi extins, în timp, pentru a acoperi toate celelalte entități LRM.

În continuarea articolului, autoarea a indicat punctele forte cu privire la ISBDM:

• alinierea la LRM (Library Reference Model)
• prezența componentelor noi
• modularitate
• extensibilitate
• mai multă claritate
• mai multă valoare pentru catalogatori și agențiile de catalogare.

Este subliniat faptul că exemplele existente în acest moment în ISBD consolidat nu sunt adecvate pentru ISBDM, întrucât presupun un context de „resurse” care este prea larg pentru entitatea Manifestare, combină transcrierea cu înregistrarea, care în ISBDM sunt separate și conțin semne de punctuație prescrise care nu sunt adecvate pentru ISBDM.

Sunt prezentaţi pașii la care au ajuns cerectătorii până în prezent la acest capitol:

• s-au pregătit documentele de bază pentru lucrările ulterioare și s-au preluat deciziile corespunzătoare;
• s-au elaborat fluxurile de lucru adecvate;
• a fost elaborat setul de elemente pentru ISBDM;
• au fost elaborate primele proiecte privind alinierea standardului ISBD la IFLA LRM;
• s-au stabilit, în toamna anului 2022, două subgrupe de lucru care să se ocupe de specificații și granularitatea descrierii și de adaptarea exemplelor la prevederile noului standard

La finalul artucolului sunt expuse priorităţile la care va lucra grupul de profil:

• în aprilie/mai 2023 proiectul ISBDM va fi prezentat Grupului de Revizuire (ISBD Review Group);
• proiectul ISBDM va fi supus dezbaterilor publice pentru prima oară într-un seminar web în cadrul conferinței WLIC 2023;
• în septembrie/octombrie 2023, prima variantă oficială a ISBDM va fi supusă adoptării de către ISBD Review Group;
• până la sfârșitul lunii ianuarie 2024, noul standard ISBDM va fi supus analizei la nivel mondial;
• în februarie/martie 2024, varianta finală rezultată în urma comentariilor specialiștilor din întreaga lume va fi redirecționată către Committee on Standards;
• publicarea în anul 2024 a noului standard ISBDM.

   

Lilia Ucraineţ, bibliotecară, 

Oficiul Catalogare, Indexare

INGINERUL ŞI PUBLICISTUL RADU MOŢOC LA 80 DE ANI

Inginerul şi publicistul Radu Moţoc la 80 de ani / Radu Moţoc ; a dialogat Ghiţă Nazare // Axis Libri. – 2022. – Anul XV, nr. 57, decembrie. – P. 81-84. – ISSN 2734-4924. – Disponibil:  https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

Cititorii revistei vor avea posibilitatea să lectureze un interviu susţinut de Radu Moţoc, inginer, publicist, patriot al neamului şi un fidel prieten al Bibliotecii Ştiinţifice USARB, ajuns la venerabila vârsta de 80 de ani. Interviul a fost realizat de profesorul şi publicistul Ghiţă Nazare.

Din dialog sesizăm informaţii ce scot în vileag mai multe aspecte: care este atitudinea dlui Radu Moţoc faţă de educaţie, viaţă, istorie, de unde își trage Radu Moţoc viguroasele convingeri patriotice şi ce este patriotismul pentru domnia sa, cum îl manifestă astăzi tânara generaţie?

În paginile articolului se remarcă faptul că definiţia sentimentului patriotic, astăzi, în viziunea domnului Radu Moţoc sună în felul următor: „Patriotismul nu este un cuvânt inutil, nici o virtute învechită. Este putere, credinţă, bucurie, demnitate și onoare naţională… a fi patriot înseamnă a fi un om normal, cu sentimente și acţiuni normale, care respectă valorile naţionale. Am putea vorbi despre mai multe niveluri de exprimare: datoria, ca români, să respecte tradiţiile naţionale, moștenite de la părinţi și bunici, limba română corectă, curată, Biserica Ortodoxă Română, care constituie, împreună cu Armata, instituţiile cu cea mai mare credibilitate, fiind considerate ultimele elemente de rezistenţă ale acestei naţiuni, cunoașterea istoriei naţionale adevărate, cu luminile și umbrele ei, cu bucuriile și necazurile prin care neamul nostru a trecut, steagul tricolor. Poate fi atribuit celor cu valenţe creatoare: profesori, cercetători, istorici, artiști etc., care au datoria să promoveze valorile naţionale în educaţia tinerilor, să cerceteze și să organizeze dezbateri pe teme istorice, literare și filozofice, prin care să fie puse în valoare personalitățile care au contribuit la emanciparea României, să cerceteze arhivele naţionale și străine pentru identificarea adevărului referitor la istoria neamului nostru, etc.”

La întrebarea În acest context, vorbiţi-ne ceva și despre Asociaţia Culturală Pro-Basarabia și Bucovina? autorul istoriseşte amănunte despre înfiinţarea şi activitatea Asociaţiei Culturale Pro-Basarabia și Bucovina, menţionând, în acelaşi timp, colaborarea fructuaosă cu Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.

Polina Spînu, bibliotecară

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

ROLUL PROGRAMULUI NAȚIONAL „MEMORIA MOLDOVEI” ÎN DEZVOLTAREA FUNCȚIEI PATRIMONIALE A BIBLIOTECII NAȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA

Veronica COSOVAN, Mariana KIRIAKOV. Rolul Programului Național „Memoria Moldovei” în dezvoltarea funcției patrimoniale a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova // Magazin Bibliologic. – 2022. – Nr 3. – P. 58-60. – ISSN 1857-1476. – Disponibil: http://www.bnrm.md/files/publicatii/MB_3_2022.pdf 

Articolul reprezintă o scurtă trecere în revistă a activității Programului Național „Memoria Moldovei” și a altor proiecte ale Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, care au contribuit la dezvoltarea funcției patrimoniale a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, realizată în cooperare cu alte instituții patrimoniale din Republica Moldova.

Programul Național „Memoria Moldovei” a fost elaborat în anul 1998 sub egida Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, după modelul Programului internațional „Memoire du Monde”, lansat de UNESCO în 1992 misiunea programului fiind salvgardarea patrimoniului documentar al Republicii Moldova prin: cooperarea la nivel național, îmbunătățirea gestionării fondurilor patrimoniale, dezvoltarea și diversificarea căilor de acces și comunicare la el.

Obiectivele fundamentale ce au start la baza creării Programului Național „Memoria Moldovei” sunt:

• identificarea patrimoniului național documentar; 
• conservarea şi prezervarea patrimoniului documentar;
• valorificarea şi asigurarea accesului necondiționat la patrimoniul documentar;
• conștientizarea importanței prezervării şi salvgardării acestuia

Acumularea datelor privind documentele patrimoniale a fost efectuată în baza informaţiilor prezentate de către instituţiile depozitare, care dețin în colecțiile lor documente patrimoniale, ce fac obiectul patrimoniului cultural național mobil, de importanță internațională, națională și teritorială:

• Biblioteca Națională a Republicii Moldova;
• Centrul Naţional de Studii Literare şi Muzeografie „M. Kogălniceanu”;
• Biblioteca Centrală a Universităţii de Stat din Moldova;
• Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe din Moldova;
• Muzeul Pedagogic Republican;
• Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei;
• Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală;
• Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”;
• Biblioteca Republicană Ştiinţifică Agricolă a Universităţii Agrare de Stat din Moldova;
• Arhiva Naţională a Republicii Moldova;
• Muzeul Naţional de Arte Plastice;
• Biblioteca Ştiinţifică Universitară a Universităţii de Stat din Bălţi;
• Camera Naţională a Cărţii;
• Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Universităţii Pedagogice din Tiraspol

Pe parcursul derulării proiectului (01.10.2017-30.09.2019) participanții s-au întrunit de 3 ori la următoarele activități:

• masa rotunda din 15 decembrie 2018 cu genericul „Programul Național „Memoria Moldovei”: Realizări și perspective”;
• atelierul „Politica de prezervare a colecțiilor de documente” din 21-23 martie 2018, livrat de doi reprezentanți ai Bibliotecii Congresului a Statelor Unite ale Americii: Nancy Lev-Alexander, specialist în stabilizare a colecțiilor și conservare preventivă, și Alan Haley, specialist în prezervare;
• atelierul „Tehnologii și metode inovaționale în restaurarea documentelor vechi”, formatori: Susan Peckham, conservator senior hârtie, și Daniel Paterson, conservator senior carte rară, Biblioteca Congresului SUA, din 4-7 decembrie 2018. 

În concluzie menționăm că Biblioteca Națională a Republicii Moldova, datorită participării în proiectele culturale cu sprijin financiar și a activității Programului Național „Memoria Moldovei”, a manifestat capacitatea de a realiza funcția sa patrimonială pe o scară mult mai largă. Autorii speră că odată cu venirea a mai multor resurse materiale și umane Biblioteca Națională a Republicii Moldova va cunoaște o nouă dezvoltare, pe care o solicită mediul de documente în format digital.

Stela Covalciuc, bibliotecară,

 Secţia de relaţii cu publicul

BIBLIOTECI PE MAPAMOND. RARITĂȚI LA WASHINGTON, FANTOME LA DUBLIN

Florea, Ana Maria. Biblioteci pe mapamond. Rarități la Washington, fantome la Dublin / A. M. Florea // Revista Bibliotecii Centrale Universitare Carol I. – 2022. – Nr. 7. – Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%206_2021_site.pdf

Când auzim termenul bibliotecă ne imaginăm, de regulă, o clădire solemnă, cu încăperi primitoare, unele mai impresionante decât altele, unde poți citi în tihnă. Astăzi, însă, biblioteca nu mai este un simplu loc de lectură, ci tinde să-și redefinească poziția și statutul în societatea contemporană. Această rubrică se dorește a fi o călătorie. Cei care vor dori să ne însoțească vor avea ocazia să vadă bibliotecile din interior. Vom urmări, de asemenea, exemplele de bune practici pe care le-am putea aplica și noi, în funcție de posibilități. Așadar, haideți să facem un prim tur virtual.

Întâia bibliotecă care ni se impune să o descoperim este The Library of Congress of the United States of America, pe scurt Library of Congress [Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii]. Nu doar pentru că Biblioteca Congresului este biblioteca națională a Statelor Unite, însă ea este cea mai mare bibliotecă din lume; situată în Washington, D.C. este formată din trei corpuri: Clădirea Thomas Jefferson, Clădirea John Adams și Clădirea Memorială James Madison. Colecțiile sale numără peste 51 de milioane de cărți și materiale tipărite în peste 470 de limbi. Mai mult, aici găsim peste 75 de milioane de manuscrise, cea mai mare colecție de carte rară din America de Nord și cea mai bogată colecție de materiale juridice, hărți, partituri, filme, înregistrări audio și video din lume. 

Biblioteca deține o ciudată carte cu ilustrații care surprinde cultura și viața din Regatul Bhutan, o țară aflată în sudul Asiei. Cartea, impresionantă prin dimensiunile sale, având aproximativ doi metri și 40 000 de imaginia fost donată de Arhivele Naționale din Bhutan și este cel mai mare volum din întreaga bibliotecă. Dar acestea nu sunt singurele rarități, biblioteca deține o tabletă cuneiformă care datează din 2040 î.Hr. Din multitudinea serviciilor oferite, merită menționat faptul că biblioteca îi sprijină pe cei cu deficiențe de vedere, având o colecție de cărți editate în alfabetul Braille și înregistrări audio încă din 1931. Pentru iubitorii de filme, biblioteca organizează evenimentul Summer Movies on the Lawn [Filme de vară pe gazon], ajungând la cea de-a cincea ediție. Un astfel de eveniment nu reprezintă ceva inedit în lumea bibliotecilor, dar demersul trebuie încurajat, constituind o metodă eficientă pentru a atrage publicul, a „sparge gheața” dintre bibliotecari și cei care vin pentru prima dată la instituția respectivă și, totodată, de a le stârni acestora curiozitatea în privința altor servicii oferite.

Să traversăm înapoi oceanul și să poposim la o altă bibliotecă, de această dată din Irlanda, mai exact din Dublin, despre care se zice că ar fi bântuită. Este vorba despre Marsh’s Library [Biblioteca lui Marsh], pusă în funcțiune în anul 1707, fiind prima bibliotecă publică din țară. Superbul mobilier din stejar și alcovurile unde se țineau cărțile rare au o vechime de peste 300 de ani. Mai de mult, cei care doreau să consulte aceste volume nu le puteau scoate din alcovuri, în schimb ei erau cei închiși în acele „ocnițe” și, astfel, nu mai exista riscul de-a fi furate. 

Aflăm despre poveștile și spiritele care vizitează acest lăcaș în toiul nopții chiar de la bibliotecari. De exemplu, se menționează că în anul 1888 a fost găsit într-un dulap un sicriu cu o mumie egipteană de 3 500 de ani și nimeni nu știe cum a ajuns acolo. Mumia a fost dusă la Trinity College și supusă unor diferite experimente. În prezent, capul mumiei lipsește, speculându-se că ar fi fost utilizat în scopuri medicinale, să pisezi oasele mumiilor într-o pudră folosită ulterior ca medicament fiind ceva obișnuit pentru vremea aceea.

E un început. Și călătoria noastră va continua. În următorul număr vom explora alte biblioteci, poate unele mai extravagante sau cu o amplasare neobișnuită, dar toate au ceva în comun: dragostea pentru cărți și dorința de a-i oferi cititorului o experiență cât mai plăcută. 

Stela Covalciuc, bibliotecară 

Secţia de Relaţii cu publicul, Biroul Săli de împrumut

SERVICII ȘI PRODUSE INFO-DOCUMENTARE ÎNAINTE ȘI DUPĂ PANDEMIE - O RADIOGRAFIE SUMARĂ

Dovîncă, Corina. Servicii și produse info-documentare înainte și după pandemie - o radiografie sumară / C. Dovîncă // Biblioteca. – 2021. – Nr. 6. – P. 1–4. - ISSN 1220-3386. – Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%206_2021_site.pdf

Autoarea în articolul său reliefează activitatea unei dintre cele mai mari biblioteci universitare din România: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București. Această instituţie infodocumentară a trercut perioada dificilă cauzată de virusul SARS-CoV-2, reușind să-și adapteze serviciile și produsele curente și chiar să propună altele noi, pentru a menține interesul utilizatorilor săi și a-i convinge că biblioteca este o sursă de informare şi satisfacere a necesităţilor pentru studiu şi cercetare ştiinţifică.

Trecerea de la tradițional la tehnologiile moderne, care s-au dovedit a fi mult mai accesibile pentru utilizatori a favorizat menţinerea activităţii bibliotecii. Internetul a devenit: sală de lectură, birou de referințe, etc. - toate într-un singur mediu, în care biblioteca a reușit să se facă auzită, să servească, în continuare, utilizatorul, să-l orienteze în tot acest zgomot informațional, să-l asiste și să-l ghideze în procesul de căutare. Sunt prezentate câteva dintre serviciile și produsele documentare pe care BCU „Carol I”, prin intermediul Serviciului Referințe, le pune la dispoziția utilizatorilor săi.

Serviciul Referințe are misiunea de a răspunde cererilor de informare adresate de către utilizatori bibliotecii, indiferent de mediul de transmitere: direct, telefonic, prin intermediul poştei electronice sau al altor mijloace de comunicare disponibile. Importanţa Serviciului Referințe este unul de direcţionare, asistare, orientare şi ghidare în spațiile de informare și de lectură ale bibliotecii.

Sunt analizate trei servicii de referințe: 1. Furnizarea de bibliografii tematice la cerere (inclusiv din baza de date existentă); 2. Efectuarea de cercetări bibliografice complexe la cerere; 3. Organizarea de sesiuni de instruire în accesarea și utilizarea eficientă a bazelor de date științifice, după un program prestabilit.

1. Bibliografiile tematice la cerere reprezintă un serviciu și un produs documentar, care este considerat deja tradițional, având o existență de aproximativ 30 de ani. Cea mai importantă etapă în realizarea bibliografiilor tematice îl reprezintă interviul de referințe, acel moment în care bibliotecarul, printr-o succesiune de de întrebări adresate utilizatorului se edifică asupra necesităţii de informare a acestuia și își poate alcătui planul de cercetare şi ipotezele de lucru, pe baza răspunsurilor primite.

2. Cercetările bibliografice complexe, de exemplu, deși au existat și până anul trecut (practic parte componentă a REM-urilor), ele nu au fost semnalate ca atare. Acum acest tip de referințe este menționat în mod distict pe site, la rubrica Referințe Specializate. Utilizatorii au posibilitatea de a adresa bibliotecii solicitări privind anumite subiecte/ probleme/situații strict precizate.

3. Sesiunile de instruire în accesarea și utilizarea eficientă a bazelor de date, realizate în mediul online, pe platforma ZOOM, accesibile gratuit pentru toți utilizatorii, reprezintă și ele o noutate sau o re-inventare în materie de servicii de referințe. Au apărut ca urmare a migrării tuturor serviciilor în online și au continuat ca urmare a succesului constatat.

În concluzie, putem accentua că biblioteca, instituție căreia i-a fost pusă deseori la îndoială capacitatea de adaptare, prevestindu-i-se sfârșitul, a făcut față și de data aceasta schimbării, reușind să ajungă în continuare la utilizatori, prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, al calculatoarelor, al telefoanelor mobile sau al reţelelor de socializare. Biblioteca, astfel, a menţinut accesul la cele mai noi descoperiri științifice prin colecțiile electronice și a oferit multiple căi de valorificare și diseminare a informațiilor.

Polina Spînu, bibliotecară

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

DEICHMAN BJØRVIKA (OSLO), DESEMNATĂ CEA MAI BUNĂ BIBLIOTECĂ PUBLICĂ A ANULUI 2021

Man, Raluca. Deichman Bjørvika (Oslo), desemnată cea mai bună bibliotecă publică a anului 2021 / R. Man // Biblioteca. – 2021. – Nr. 5 – P. 32-37. – ISSN 2668-618X. – Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista-Biblioteca-5_2021.pdf

Federația Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari și Biblioteci (IFLA) a acordat Premiul Biblioteca Publică a Anului, onorând bibliotecile publice noi și inovatoare. În căutarea câștigătoarei din acest an, juriul a redus lista celor 32 de biblioteci la 5 nominalizări. Premiul Biblioteca Publică a Anului este acordat, în fiecare an, celei mai bune biblioteci publice din lume – o bibliotecă publică recent construită, care combină arhitectura funcțională cu soluții IT creative și care include cultura locală cu dezvoltarea digitală. Bibliotecile nominalizate se disting prin reciclarea durabilă a materialelor, lumina naturală încorporată în clădiri și multe detalii arhitecturale unice.

În discursul pentru decernarea premiului, președintele juriului, Jakob Lærkes, a declarat: „Premiul Bibliotecii Publice a Anului” se referă la omagierea modelelor, iar biblioteca câștigătoare - Deichman Bjørvika - este un exemplu strălucitor. O clădire frumoasă și impresionantă care servește drept exemplu de urmat pentru viitoarele clădiri de biblioteci. Această bibliotecă respectă mai mult decât criteriile de îndeplinit pentru câștigarea premiului, iar juriul internațional a fost deosebit de impresionat de modul în care clădirea combină conștientizarea mediului înconjurător cu flerul arhitectural. Deichman Bjørvika arată cum bibliotecile pot funcționa ca instituții care reunesc oamenii în zone urbane mari, orașe și comunități locale.

Biblioteca Deichman Bjørvika include o sală/scenă multifuncțională mare, cinema, ateliere, sală de lectură, expoziții, săli scenografice, săli de curs, săli de ședințe, săli liniștite și diverse locuri de relaxare, zone de închiriere cu restaurant și activități, locuri de muncă pentru 100 de angajaţi. Totul a început în 1785, când norvegianul Carl Deichman, cancelar, om de afaceri și patron al artelor și științei, a lăsat moștenire colecția sa de 6.000 de cărți, pe care le-a donat cetățenilor din Christiania (acum Oslo).

În 2021, 236 ani mai târziu, moștenirea sa a devenit o bibliotecă publică unică, pe șase etaje, centrată în jurul unui sistem automat de sortare a cărților, desemnată cea mai bună bibliotecă publică din lume. Deichman Bjørvika are 13.500 de metri pătrați de suprafață distribuită pe șase etaje și un subsol, toate fiind dedicate diferitelor tipuri de învățare.

În prezent, biblioteca are 450.000 se resurse specifice (cărți, periodice, audiobook-uri, resurse audio-video, casete, CD-uri, DVD-uri, instrumente muzicale etc.) în peste 40 de limbi iar accesul la colecții și servicii se face pe baza unui card de bibliotecă de la Deichman sau a unui card de împrumut național. Împrumutul la domiciul sau în sălile de lectură pentru cărți, resurse audio-video, instrumente muzicale și rezervarea pentru cabinetele individuale de studiu sunt gratuite.

Toate resursele și materialele de bibliotecă au fost aduse în noul spațiu prin intermediul unei firme de transport iar angajații s-au ocupat de despachetarea și aranjarea lor. Programul bibliotecii este generos: Luni-Vineri: 08:00-22:00 și Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00.

Biblioteca Deichman Bjørvika este un centru de cunoaștere și înțelepciune, aventură și tehnologie, incluziune, un mod de a combate singurătatea, excluziunea și radicalizarea urbană. Biblioteca din Oslo a devenit, de la deschiderea sa, cel mai ospitalier și popular loc de întâlniri grație atât amplasamentului, cât și programului extins de funcționare.

Stela Covalciuc, bibliotecar
Secţia de Relaţii cu publicul, Biroul Săli de împrumut

ISBD – ACTUALIZĂRI ALE CONŢINUTULUI

Căluian, Catrina. ISBD – actualizări ale conţinutului / C. Căluian // Axis Libri. – Anul XV. – Nr. 54, martie 2022. – P. 10-11. – ISSN 2734-4924. – Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

În articolul său autorul Catrina Căluian ne vorbeşte despre actualizările conținutului ISBD (Descrierea Bibliografică Internațională Standardizată).

Anul 2021 a fost unul important pentru Grupul de revizuire ISBD și prin împlinirea a 10 ani de la publicarea ISBD Consolidated Edition, moment în care s-a considerat că este necesară o actualizare a conținutului standardului pentru a satisface nevoile urgente ale comunităților identificate în această perioadă.

Astfel, s-a lucrat intens la identificarea problemelor cheie care traversează ISBD, inclusiv punctuația, sursele de informații, obiectul descrierii bibliografice, modelul elementelor și fezabilitatea restructurării prevederilor ISBD, iar în data de 21 decembrie 2021, ISBD Review Group a lansat sub formă de propunere, actualizări la ediția consolidată din 2011 a standardului ISBD, publicarea oficială a versiunii actualizate fiind preconizată la începutul anului 2022, după finalizarea dezbaterilor asupra modificărilor propuse.

Procesul de actualizare a fost inițiat și dezvoltat de către Grupul operativ de actualizare a conținutului al ISBD Review Group, cu implicarea membrilor ISBD Review Group și a experților externi din instituțiile specializate în manuscrise și materiale cartografice, precum și cu implicarea membrilor deplini ai Secțiunilor Cărți rare și Colecții speciale din cadrul IFLA.

Actualizarea a vizat o serie de aspecte, și anume:

• extinderea gamei de resurse (sunt incluse sursele nepublicate de orice fel, cu accent pemanuscrise, hărți, părți componente) și stabilirea modului de descriere a acestora;
• elaborarea unor descrieri bibliografice mai amănunțite, mai detaliate;
• clarificarea și dezvoltarea unor elemente bibliografice care aduc mai multe informații în descrierea unor tipuri de resurse;
• clarificarea anumitor ambiguități și diferențierea conceptelor apropiate;
• corectarea unor erori tipografice și de altă natură detectate în acești 10 ani de folosire a standardului;
• completarea cu prevederi pentru aplicarea ISBD la descrierea părților componente;
• introducerea unor elemente bibliografice noi, considerate a fi necesare, în zonele descrierii și în glosar;
• îmbunătățirea și aprofundarea descrierilor bibliografice prin reorganizarea zonelor descrierii ISBD;
• adăugarea unor exemple care conțin noile prevederi pentru a veni în sprijinul celor care utilizează standardul.

Rezumativ, noutățile aduse de actualizările din 2021 fac referire la:

• introducerea resurselor nepublicate alături de cele publicate. Domeniul de aplicare a acestei extinderi are în vedere ca ISBD să nu vină în contradicție cu standardele utilizate în cazul colecțiilor de arhivă, prin urmare nu mai este un standard doar pentru resurse publicate. Includerea acestor tipuri de resurse a necesitat introducerea unor elemente noi, și anume: Proces de producție în Zona 0 – Zona formei conținutului și a tipului de suport, Mențiuni nepublicate în Zona 3 – Zona datelor specifice anumitor materiale sau tipuri de resurse, extinderea denumirii Zonei ediției în Zona ediției, redactării, versiunii etc.
• actualizări aduse resurselor cartografice ce conţin explicații pentru cartografia cerească, prin trecerea în Zona 3 a unor elemente bibliografice care se găseau în Zona notelor: emisfera cerească, epocă și magnitudine, tocmai pentru a obține o descriere mai aprofundată a acestui tip specific de resurse;
• adăugarea părții componente ca obiect nou al descrierii bibliografice, deci resursă, care nu este publicată separat, ci este publicată cu, în sau ca parte a unei resurse gazdă, alături de resursa dintr-o singură parte, cu mai multe părți și resursele în continuare. 

Actualizarea conține explicarea celor patru segmente necesare descrierii: descrierea părții componente, un element de legătură, o identificare a resursei gazdă și detalii privind locul părții componente în resursa gazdă.

Irina Zalîgaeva, bibliotecar

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

CUM SCHIMBAREA ADUCE SUCCESUL

Carnegie, Dale. Cum schimbarea aduce succesul / Dale Carnegie & Associates ; traducere din engleză de Irina Constantin. – Bucureşti : Curtea Veche, 2020. – 266 p. – (Seria Dale Carnegie). – ISBN 978-606-44-0551-7.

Dacă îţi doreşti să atingi succesul construind un sistem de management bazat pe încredere, respect reciproc şi solidaritate, Dale Carnegie îţi oferă încă o dată ideile de care ai nevoie ca să excelezi. În aceste pagini, principiile succesului sunt prezentate în aşa fel, încât te vor inspira să le adaptezi eficient nevoilor tale şi ale celor din jur.

Drumul spre succes e pavat cu schimbări drastice. Aşa că rolul tău este să le uşurezi experienţa celor cu care lucrezi, să le demonstrezi că reuşitele se ating prin colaborare şi să-i încurajezi să gândească diferit, pentru că doar scoase la lumină diferenţele de opinie pot să ducă la proiecte memorabile. Dacă scopul tău este să creezi o atmosferă plăcută pentru angajaţi şi să-i faci să se simtă, mai degrabă, prietenii tăi, înseamnă că vei găsi în această carte răspunsuri care să-ţi dezvolte calităţile de lider.

Citirea acestei cărţi este primul pas făcut pentru a te descurca în faţa schimbării. Autorul se referă la motivele pentru care deseori suntem rigizi în faţa schimbării şi la paşii pe care îi putem urma pentru a depăşi această rezistenţă.

Diana Găină, bibliograf,

Centrul Informare şi cercetare bibliografică

PUBLICAȚIILE SERIALE ȘTIINȚIFICE ROMÂNEȘTI ÎN CERCETAREA CONTEMPORANĂ

Jurubiță, Gabriela. Publicațiile seriale științifice românești în cercetarea contemporană. București: Editura Universității din București, 2020. – 286 p. – ISBN 978-606-16-1240-6.

 „Volumul de față este prima lucrare monografică românească asupra revistelor științifice apărute la noi. Rolul și importanța acestui tip de publicație, într-o epocă în care trebuie revalorificată în permanență informația, ca resort al descoperirilor și progresului, sunt analizate cu acribie de autoare plecând chiar de la apariția acestui suport de date științifice până în epoca stakeholder-ilor.”

Mircea Regneală

Publicațiile seriale științifice au reprezentat încă de la apariția lor, în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, cel mai rapid vehicul al cunoștințelor rezultate în urma procesului de cercetare. Era digitală le-a amplificat circulația, iar evoluția rețelelor de comunicare online a reprezentat un pas în plus în direcția accesibilizării.

Publicate în format (tipărit și electronic) sau exclusiv electronic, articolele din publicațiile seriale științifice de astăzi se regăsesc în același timp în diverse baze de date, modalitățile de acces la conținutul lor multiplicându-se. Această extindere a accesului, posibilă datorită tehnologiilor informației și comunicării. Cercetătorii, cadrele didactice universitare, cei interesați de literatura științifică de înalt nivel și bibliotecile care trebuie să achiziționeze acest gen de literatură se confruntă deja, de decenii, cu fenomenul creșterii continue a prețurilor, care îngreunează sau chiar împiedică accesul la unele publicații și baze de date.

Gabriela Jurubiţă își fructifică experiența și cunoștințele teoretice acumulate în cele aproape două decenii de activitate în domeniu, fie că este vorba despre cea desfășurată în biblioteci universitare (Biblioteca Universității Tehnice de Construcții, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București) sau de cea de predare. Cadru didactic al Facultății de Litere a Universității din București, membru al catedrei de Științe ale Informării și Documentării din anul 2009, actualmente lector, Gabriela Jurubiță este cea care a propus și livrat aici primele seminare dedicate resurselor electronice științifice și modalităților de a le evalua: Productivitate documentară și evaluare științifică, Furnizori de produse și servicii electronice, Bibliometrie și platforme cu indicatori bibliometrici.

Lucrarea de față vine în mod firesc în continuarea acestor preocupări, constituind o binevenită sinteză care prezintă interes atât pentru bibliotecile universitare și de cercetare, cât și pentru comunitatea autorilor români de literatură științifică, cei din urmă având posibilitate de - a găsi în ea repere de înțelegere și orientare în universul documentării și publicării academice.

Polina Spînu, bibliotecar,

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

ARTA EX-LIBRISULUI

Vasilev, Nicoleta. Arta Ex-Librisului / Nicoleta Vasiliev, Lucia Adascalița // Magazin Bibliologic. – 2021. –Nr.3 - 4. – P.146-154. Disponibil: http://www.bnrm.md/files/publicatii/MB%203-4%202021.pdf

Autoarele articolului, Nicoleta Vasiliev, Lucia Adascalița, studente la Facultatea Textile și Poligrafie, Universitatea Tehnică a Moldovei, menţionează etapele de dezvoltare, caracteristicile definitorii, pictorii și gravorii, atât de talie internațională, cât şi de talie națională, care s-au implicat în crearea de Ex-Librisuri. Lucrările din Republica Moldova existente, ce tratează acest subiect, sunt puține și, de regulă, elucidează aspecte legate de ex-librisuri dintr-o colecție particulară, muzeală sau de bibliotecă.

În acest articol sunt reflectate şi informaţii despre Biblioteca Ştiinţifică USARB, Colecţia de Documente Rare, care include ediţii cu EX-LIBRISURI, ce reprezintă cele mai valoroase şi interesante tipuri de documente.

Ex-libris este o marcă de proprietate, care constă dintr-o ștampilă etichetă sau sigiliu, plasată, de obicei, pe coperta posterioară a unei cărți și care conține numele proprietarului copiei sau denumirea bibliotecii deținătoare.

De-a lungul timpului, ex-librisul a cunoscut o evoluție deosebită în ceea ce privește forma, dimensiunile, elementele reprezentative și chiar tehnicile de realizare. În secolele XIX și XX, ex-librisul cunoaște o mare înflorire influenţată de modernism, dar și în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cel al ascensiunii bibliofiliei, când crește interesul pentru acest hobby (ex-librismo). În 1880 apare primul catalog și studiu despre ex-libris, în 1891 la Londra și Berlin se înființează prima asociație a colecționarilor de ex-libris și încep să se organizeze congrese și concursuri.

În capitolul 3 - Tipuri de ex-libris sunt prezentate şi ex-librisuri, păstrate în colecţia Bibliotecii Ştiinţifice USARB.

Ex-libris manuscris (scris de mână, parafat), o scurtă formulă spirituală care conţine și numele posesorului cărţii. Un exemplu îl constituie însemnarea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe volumul „Din etymologicum magnum romaniae: Bucăţi alese și adaptate pentru clasele secundare superioare”, din anul 1894. Un alt împătimit al cărților, care scria pe toate cărțile din bilioteca sa „Ex meis libris”, este preotul Vasile Secrieru.

Ex-libris etichetă este imprimat, iar mai apoi lipit în carte. Eticheta este creată de un artist la cererea proprietarului sau din îndemnul propriu al artistului. În afară de scopul de înfrumuseţare a cărții, ex-librisurile au scopul de a reaminti cine este proprietarul ei. 

Ex-librisul ștampilă, desemnează posesorul unei cărţi, este aplicat pe foaia de titlu sau în cuprinsul cărţii, pe marginea albă a paginii. Ștampila este cea mai ieftină, rapidă și mai ușor de folosit metodă de a personaliza diferite documente.

Ex-librisul a prezentat și continuă să prezinte interes din punct de vedere bibliofil și științific, prin diversitatea subiectelor tematice, a stilurilor artistice, a tehnicilor de realizare, a renumiților gravori/artiști implicați în executarea unor asemenea lucrări, precum și a elementelor heraldice specifice familiilor de nobili sau unor personalități.

O bibliotecă a fost tot timpul o sursă de mândrie și un semn al puterii. De multe ori, personalitățile notorii, și nu doar, au dorit să lase o amprentă de proprietate pe filele cărților pe care le dețineau. Astfel a apărut ex-librisul. De-a lungul anilor, acesta a evoluat din punctul de vedere al modului de prezentare, formei, dimensiunilor, temelor abordate, tehnicilor implicate, dar, în tot acest timp, și-a păstrat menirea de a exprima într-o formă grafică cât mai concisă personalitatea și spiritul deținătorului de ex-libris.

Elena Cristian, 

şef secţie Dezvoltarea resurselor informaţionale

EDUCAŢIA INFORMALĂ A PERSONALULUI DE SPECIALITATE DIN BIBLIOTECI : SUPORT EDUCAŢIONAL

Finalul anului 2021, aduce o nouă lucrare în domeniul biblioteconomic: Povestca, Lilia. Educaţia informală a personalului de specialitate din biblioteci : Suport educaţional / Lilia Povestca ; consultant: Ludmila Corghenci ; director general: Elena Pintilei ; Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Centrul de Formare Profesională Continuă în Biblioteconomie şi Ştiinţe ale Informării. – Chişinău : BNRM, 2021 (Primex-Com SRL). – 88 p. : fig. color, tab. – Referinţe bibliogr.: p. 67-73 – ISBN 978-9975-3510-6-5.

Suportul educațional este structurat în 3 capitole: Educaţia informală: delimitări conceptuale; Educaţia informală – componenetă prioritară a dezvoltării competenţelor personalului de specialitate din biblioteci; Lecturi profesionale: conţinuturi în Acces deschis şi Lista de abrevieri şi acronime, Argumentul.

În primul capitol, autoarea reliefează esența, caracteristicile și specificul educației informale, accentuează interdependența dintre educația formală, nonformală și informală, din punct de vedere al educației continue. De asemenea, se menționează corelația cu procesul de autodezvoltare, multitudinea de moduri de instruire, fiind utilizate resurse educaționale deschise și prin învățare la distanță.

Cel de al doilea capitol, scoate în evidență necesitatea orientării către educația informală a personalului de specialitate din bibliotecile Republicii Moldova și rolul Centrului de Formare Profesională Continuă în Biblioteconomie și Științe ale Informării din cadrul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova în sprijinul educației informale.

În capitolul al 3-lea, Lecturi profesionale: conţinuturi în Acces deschis, autoarea menţionează: „Lectura profesională are o importanţă excepţională în viaţa şi activitatea personalului de bibliotecă, fiind o metodă esenţială de cultivare continuă, de perfecţionare profesională, de autodesăvârşire a propriei formări culturale şi de specialitate. Poate fi considerată prima treaptă a gândirii şi comunicării, instrument important în dezvoltarea profesională”.

Publicaţia conţine modelul de organizare al unui training profesional, resursele de informare și învățare, modelul de chestionar privind rolul lecturilor profesionale în dezvoltarea bibliotecarilor și un test de evaluare a cunoștințelor.

Conţinutul intergral al lucrării poate fi lecturat aici.

Lilia Ucraineţ, bibliotecar

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

60 DE ANI DE LA ÎNCEPUTUL STANDARDIZĂRII ÎN CATALOGARE

Bălan, Dorina. 60 de ani de la începutul standardizării în catalogare / D. Balan // Axis Libri. – Anul XIV. – Nr. 52, septembrie. – P. 30-31. – ISSN 2734-4924. – Disponibil: https://www.bvau.ro/axislibri.php?pagina=revista

Dorina Bălan, şef birou, Catalogarea colecţiilor. Control de autoritate, Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia”, în articolul său, ne relatează despre importanța Conferinţei Internaţionale dedicate Principiilor de Catalogare, care a constat în crearea colaborării internaționale atât teoretic, cât și normativ, implementarea unor convenții și armonizarea principiilor de catalogare internaționale, prin preluarea lor în codurile și bibliografiile naționale și formularea criteriilor care stau la baza alegerii formei pentru numele compuse ale autorilor. Aceste principii au stat la baza elaborării tuturor codurilor naționale de catalogare.

Se împlinesc 60 de ani de când, prin Declarația inițială privind Principiile, s-au pus bazele standardizării internaționale în catalogare. Principiile de la Paris, așa cum sunt cunoscute de specialiști, au fost aprobate în cadrul Conferinţei Internaţionale dedicate Principiilor de Catalogare, convocată de FIAB/IFLA (Federația Internațională a Asociațiilor și Instituțiilor de Biblioteci) care s-a desfășurat între 9 și 18 octombrie 1961.

Teoretic, principalul motor al acestor principii a fost Seymour Lubetzky, căruia i s-a alăturat Eva Verona. Cei doi aveau o carieră în lumea biblioteconomică, ambii fiind catalogatori în biblioteca centrală a țărilor lor, bibliotecari prin educație, cu vaste cunoștințe de limbă străină ceea ce le-a permis să participe activ la elaborarea codurilor lor naționale de catalogare.

Shmaryahu (Seymour) Lubetzky a absolvit masterul în biblioteconomie la Universitatea din California și a devenit cunoscut lumii biblioteconomice făcând o prezentare la reuniunea anuală a American Library Association, din anul 1939, unde și-a expus ideile de îmbunătățire a catalogării. În 1943, se angajează la Biblioteca Congresului și elaborează, în anul 1949, „Regulile pentru catalogarea descriptivă” ale bibliotecii. Aceste reguli, împreună cu „Regulile și principiile de catalogare” din anul 1953, aprobate de Conferința Internațională privind Principiile de Catalogare din 1961, la Paris, rămân, cu mici excepții, baza Regulilor de catalogare anglo-americane, sistemul utilizat în majoritatea bibliotecilor de astăzi.

Cea de-a doua protagonistă, Eva Verona, a studiat matematica și fizica la Zagreb. În anul 1929, se angajează la Biblioteca Universității (astăzi Biblioteca Națională și Universitară) și la scurt timp, promovează examenul de bibliotecar, activând în diferite departamente ale bibliotecii. În 1950, a devenit preocupată de teoria cataloagelor alfabetice, tratarea lucrărilor anonime și colective și a formele numelor de persoane, în funcție de originea lor, publicând în acest sens o serie de studii în revistele de specialitate, ceea ce i-au adus recunoaștere la nivel național și internațional. Participarea ei, în 1954, la lucrările IFLA a avut drept urmare, numirea ca expert în Comitetul de organizare a Conferinței Internaționale privind Principiile de Catalogare, pregătite de IFLA. În acest sens, a elaborat documentele de lucru care au stat la baza principiilor de catalogare, acceptabile la nivel internațional.

Lucrările prezentate de Seymour Lubetzky şi Eva Verona au avut ca subiect intrările principale (titlul sau numele de autor) în cadrul ordonării în catalogul alfabetic al bibliotecii: „Principiile enunțate aici se aplică numai alegerii și formei titlurilor și a cuvintelor de intrare - adică la elementele principale care determină ordinea intrărilor”.

Introducerea formatelor standardizate de bibliotecă și implicit a cataloagelor online și a modalităților de căutare și regăsire de la distanță au necesitat, după mai mult de 50 de ani, adică în anul 2009, ca IFLA să creeze Declarația de principii internaționale de catalogare care a extins, înlocuit și completat scopul Principiilor de la Paris de la carte la toate tipurile de resurse și de la alegerea formei de intrare în catalog la aspecte legate de datele bibliografice și de autoritate existente în cataloagele bibliotecilor.

De asemenea, a fost corelată terminologia, au fost stabilite reguli ce trebuie introduse în codurile de catalogare pe plan internațional și recomandări pentru modalitățile de căutare și regăsire a informațiilor. Începând cu anul 2014, Declarația de Principii din 2009 intră în revizuire și actualizare și este publicată în 2016 o nouă Declarație de Principii Internaționale de Catalogare, care a suferit minore revizuiri în 2017 și o putem regăsi, tradusă și corectată în limba română, de către un colectiv de colege de la Biblioteca Națională și Asociația Bibliotecarilor din România, pe site-ul IFLA. Această ediție ia în considerare schimbarea tipurilor de utilizatori, accesul deschis, interoperabilitatea și accesibilitatea datelor și schimbarea semnificativă a comportamentului utilizatorilor în general. Actuala ediție consideră că aceste principii vor contribui la creșterea schimbului internațional de date bibliografice și de autoritate și vor ghida mai rapid catalogatorii în deciziile pe care le vor lua cu privire la datele introduse în catalog.

Polina Spînu, bibliotecar

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

UNDE SUNT NOILE GENERAŢII DE BIBLIOTECARI?

Regneală, Mircea. Unde sunt noile generaţii de bibliotecari? / M. Regneală // Biblioteca. – 2021. – Nr. 4. – P. 1-3. – ISSN 1220-3386. – Disponibil: https://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista%20Biblioteca%204_2021_site.pdf

În articolul său Mircea Regneală ne relatează că, potrivit accepțiunii clasice, acceptată de mai multă vreme, o generație de bibliotecari durează în jur de 25 de ani. Dar să luăm în calcul precocitatea copiilor de astăzi, ea ar fi în jur de 15-20 de ani sau chiar mai puțin. Așadar, a defini generațiile numai după vârstă este incomplet și irelevant.

Autorul mediteză asupra întrebării „Pentru perioada veche avem sau nu generații de bibliotecari?” O primă generație ar fi dată de cei pregătiți în străinătate la centre importante de studii bibliologice și arhivistice: Nicolae Georgescu-Tistu, Ioachim Crăciun, Dan Simonescu, etc. Toți aceștia au condus biblioteci importante, ori au transmis cunoștințe biblioteconomice bibliotecarilor sau studenților. Generația următoare a fost a elevilor lui Tistu și Crăciun, din rândul cărora trebuie amintit în primul rând numele lui Mircea Tomescu, fost director al BCU din București.

A urmat o altă generație, reprezentată de studenți ai lui Mircea Tomescu, din perioada în care exista o secție de biblioteconomie în cadrul Universității din București. Numele cel mai cunoscut din rândul acelei generații este cel al lui Ion Stoica care, mai multe decenii, a încercat să ridice nivelul profesiei de bibliotecar la cerințele epocii.

Începând cu anul 1990, învățământul biblioteconomic a fost recreat, mai întâi la nivel de licență de patru ani, apoi și la nivel de colegiu și, mai târziu, și la nivel de doctorat.

Pentru a face o analiză asupra foștilor studenți, care au optat din capul locului pentru profesia de bibliotecar, vom lua în calcul generațiile de tineri stabilite de sociologi în categoriile X, Y și Z.

Generația X (cu vârste cuprinse între 40 și 55 de ani) este reprezentată de primele promoții, tineri născuți în comunism, în perioada de cumplită sărăcie, care au cunoscut frigul și foamea, provenind din familii modeste, serioși, dornici să-și facă o meserie, nu spectaculoasă, dar din care să poată trăi liniștiți.

Generația Y, cunoscută și sub numele de Millenials, spun sociologii, este formată din persoane care au astăzi între 28 și 39 de ani. Bibliotecarii din această generație nu au cunoscut ororile comunismului, sunt mai pragmatici și mai curajoși. În ciuda celor spuse de sociologi despre această generație, persoanele de sex feminin cu studii biblioteconomice nu se simt atrase de tehnologiile moderne, informatice, legate de stocarea, regăsirea și diseminarea informațiilor, aplicate în biblioteci, și atât de necesare profesiei, și nu manifestă niciun interes spre a și le însuși.

Generația Z, numită de sociologi „nativi  digitali”, reprezintă pe cei care au acum vârsta de până la 27 ani. Ultimele generații de absolvenți ai facultății, numărul studenților este în continuă scădere, ajungând la sfârșitul anului la ceva peste două treimi. Primii care dezertează sunt băieții în căutare febrilă de locuri de muncă cât mai bănoase. Unii continuă să rămână ca studenți, deși nu dau decât rar pe la facultate, alții, cei mai mulți, nu rămân. Nu sunt preocupați dacă obțin sau nu licență. Deși știu că pot deveni nu doar bibliotecari, ci și experți în informație, solicitați de instituții române și străine, profesie de mare căutare în lume, cei mai mulți vor altceva.

Iată, așadar, o situație destul de neclară pentru absolvenții de studii de biblioteconomie care ar putea da alt curs domeniului, dacă ar fi ajutați să rămână în profesie, dacă s-ar ține seama că un curs postuniversitar nu poate avea niciodată valoarea pe care o are o facultate făcută la cursuri de zi. Este puțin probabil să vorbim de un reviriment biblioteconomic românesc prin cuprinderea în marile biblioteci a cadrelor tinere. Ce se va alege de biblioteconomia românească în următorul deceniu? E greu de răspuns.

Polina Spînu, bibliotecar

Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

PERSONALITĂŢI DIN DOMENIILE ŞTIINŢEI CĂRŢII ŞI ŞTIINŢEI BIBLIOTECII ÎN PAGINILE REVISTEI „BIBLIOTECA” ÎN CEI 70 DE ANI DE APARIŢIE NEÎNTRERUPTĂ

Tîrziman, Elena. Personalităţi din domeniile ştiinţei cărţii şi ştiinţei bibliotecii în paginile revistei „Biblioteca” în cei 70 de ani de apariţie neîntreruptă / Elena Tîrziman, Maria Micle // Gânditori români în cultura universală. – Iaşi : Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, 2020. – P. 205-222. – ISBN 978-606-714-601-1.

Acest articol include informaţii despre revista „Biblioteca”, care în 2018 a împlinit 70 de ani de existenţă. Cercetarea a fost prezentată în cadrul conferinţei „Gânditori români în cultura universală”, desfăşurată între anii 2017-2018, organizată de Departamentul de Formare pentru Carieră Didactică şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti şi Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române.

Autorii menţionează că lucrarea dată este un omagiu care evidenţiază evoluţia domeniului biblioteconomic românesc, folosind ca metodologie analiza de conţinut şi urmărind, în special, parcursul său tematic şi contribuţiile teoretice semnificative ale marilor bibliologi români.

Generaţii de bibliologi au contribuit la consolidarea domeniului biblioteconomic în România şi au folosit publicaţia ca spaţiu de informare şi de dezbateri profesionale.

Revista „Biblioteca” din iunie 1948 şi până în prezent, reprezintă un spaţiu de publicare, de informare, de dezbateri, de formare profesională. Parcurgând număr de număr al revistei, remarcăm preocuparea pentru actualizarea, modernizarea profesiei, teoretizarea activităţilor biblioteconomice, diseminarea bunelor practici în domeniu, colaborarea dintre biblioteci etc.

Istoria cărţii, bibliotecii şi tiparului reprezintă un subiect constant în paginile revistei de-a lungul celor 70 de ani de existenţă, constituind o oportunitate de prezentare a lucrărilor fundamentale ale patrimoniului scris românesc. Personalităţile recunoscute ca specialişti ai acestei tematici sunt: Dan Simionescu, Gheorghe Buluţă, Gabriel Ştrempel.

Personalităţi marcante ale domeniului biblioteconomiei româneşti reflectate în paginile revistei „Biblioteca” pot fi consideraţi: Mircea Tomescu, Corneliu Dima Drăgan, Barbu Theodorescu, Getta Elena Rally, Angela Popescu-Bradiceni, Mircea Regneală.

Se remarcă şi dimensiunea culturală a revistei. Patrimoniul cultural şi documentar românesc şi străin regăsit în colecţiile bibliotecilor, fiind prezentat publicului larg. Personalităţi importante, ca academicianul Virgil Cândea, matematicianul Grigore C. Moisil, istoricul literar Şerban Cioculescu, istoricul Alexandru Zub care semnează articole de referinţă.

Revista „Biblioteca” se adresează tuturor bibliotecilor din Sistemul Naţional de Biblioteci, şi rămâne în spaţiul publicistic profesional al bibliotecilor şi al instituţiilor info-documentare din România, un reper pentru toţi profesioniştii din domeniul cărţii şi informaţiei.

Irina Zalîgaeva, bibliotecar,

 Secţia Dezvoltarea resurselor informaţionale

ROLUL BIBLIOGRAFIEI ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE

Dovîncă, Corina. Rolul bibliografiei în activitatea de cercetare / C. Dovîncă // Biblioteca. – 2021. – Nr. 2. – P. 4-7. – ISSN 1220-3386. – Disponibil: http://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/Revista-Biblioteca-2021_site.pdf

Drd. Corina Dovîncă, în articolul său Rolul bibliografiei în activitatea de cercetare relatează despre rolul unei bibliografii în realizarea unei lucrări, scopul descrierilor bibliografice, despre importanţa unui bibliotecar de referințe din bibliotecile universitare. 

După părerea autorului, problema majoră în ziua de azi este scăderea numărului de utilizatori. Se înregistrează o scădere în realizare a referinţelor, cauzele acestei manifestări sunt şi de natură obiectivă (mai puţini studenţi în universitate, mulţi utilizatori se descurcă independent în accesarea resurselor electronice, dispunând de o cultură a informaţiei formată în bibliotecă.

Calitatea serviciilor este un proces continuu, influenţat necontenit de noi provocări sociale, ştiinţifice, tehnologice. Activitatea de bază a Oficiului de Referinţe este tranzacția de referințe şi formarea culturii informaţiei utilizatorilor. Tranzacția de referințe reprezintă asistenţa pe care o acordă bibliotecarii pornind de la nevoia de informare a utilizatorilor. 

Bibliotecarul de referinţe stabileşte strategiile de căutare, identifică din cele mai concordante resurse ce pot fi folosite. În serviciile de referinţe sunt utilizate pe larg metode tradiţionale, virtuale cât şi îmbinate. Mai detaliat, despre activităţile pe care le efectuează bibliotecarii din oficiul de referinţe puteţi lectura în revista Biblioteca.

Tatiana Pogrebneac, bibliograf

Oficiul Referinţe bibliografice

ОПЫТ СОЗДАНИЯ ЛИЧНОГО КАБИНЕТА СТУДЕНТА – ЛИЧНОЙ ЭЛЕКТРОННОЙ БИБЛИОТЕКИ В РГАУ-МСХА ИМ. К. А. ТИМИРЯЗЕВА

Григорьев, С. Г. Опыт создания личного кабинета студента – личной электронной библиотеки в РГАУ-МСХА им. К. А. Тимирязева / С. Г. Григорьев, Н. В. Дунаева, Ю. М. Царапкина [и др.] // Научные и технические библиотеки. – 2020. – Nr. 12. – P. 99-126.

Статья посвящена использованию электронно-библиотечной системы с помощью личного кабинета студента – личной электронной библиотеки. В связи с появлением большого потока информации и отсутствием у студентов критериев её отбора проблема использования информационных технологий для обеспечения обучающихся качественной учебной информацией выходит на первый план.

Статья знакомит с результатами разработки личной электронной библиотеки, обеспечивающей студентов учебным материалом в полном объёме, а также с исследованием эффективности использования личного кабинета в процессе обучения.

Авторы провели экспериментальную работу, состоящую из трёх модулей: базового, теоретического и интеллектуального, а также установили влияние личной электронной библиотеки на уровень учебной мотивации студентов и успеваемости. Результаты исследования показали, что личная электронная библиотека повышает учебную мотивацию студентов, положительно влияет на их успеваемость, повышая качество образования.

Практическая значимость работы заключается в создании личной электронной библиотеки студента на базе электронно-библиотечной системы РГАУ-МСХА им. «К. А. Тимирязева». Библиотека студента может использоваться при обучении студентов вуза.

Articolul este dedicat utilizării sistemului de bibliotecă electronică în care studenţii îşi pot deschide/crea cont personal - o bibliotecă electronică personală. În legătură cu apariția unui flux mare de informații și lipsa criteriilor de selecție a acestora în rândul studenților apare problema primordială a utilizării tehnologiilor informaționale pentru a selecta informații educaționale de înaltă calitate.

Articolul relevă rezultatele dezvoltării unei biblioteci electronice personale pe baza sistemului de bibliotecă electronică al RSAU – al Bibliotecii Academiei Agricole din Moscova „K. A. Timiryazev” care oferă studenţilor materiale educaționale și un studiu al eficacității utilizării unui cont personal în procesul de învățare.

Autorii prezintă rezultatele unei lucrări experimentale formată din trei module: de bază, teoretic și intelectual, stabilind, de asemenea, influența benefică a bibliotecii electronice personale asupra nivelului de învățare a studenţilor și a performanței academice. Rezultatele studiului demonstrează că o bibliotecă electronică personală crește motivația educațională a studenților şi are un efect pozitiv asupra performanței academice, îmbunătățind, astfel, calitatea educației.

Galina Belcovscaia, bibliotecar

Secţia de Relaţii cu publicul, Biroul Săli de împrumut

SURSELE DE INFORMARE CA TEMELIE DE REZISTENŢĂ A BIBLIOTECII

Osoianu, Vera. Sursele de informare ca temelie de rezistenţă a bibliotecilor / Vera Osoianu // Magazin Bibliologic. – 2020. – Nr. 1-2. – P. 56-60.

Articolul prezintă o analiză a resurselor informaționale disponibile în bibliotecile din Republica Moldova, din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ. Autorul abordează, de asemenea, și marca bibliotecii, încercând să explice de ce biblioteca este în continuare identificată cu cartea, în pofida investițiilor enorme care s-au făcut în ultimii ani în informatizare. Situația resurselor informaționale și dinamica acestora este prezentată în raport cu cadrul de reglementare în vigoare și forurile de profil internaționale.

Ultimii ani și chiar ultimele decenii au însemnat pentru domeniul biblioteconomic și știința informării o luptă continuă pentru supraviețuire. Biblioteca și bibliotecarul se află într-o permanentă căutare a identității. În încercarea de a ajusta activitatea bibliotecii exigențelor utilizatorilor, tehnologiilor în continuă dezvoltare și a asigura imaginea pozitivă a acesteia în comunitate, bibliotecarii s-au antrenat într-o goană dură după servicii sau activități de senzație. Însăși Federația Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari și Biblioteci (IFLA) solicită, la un moment dat, bibliotecarilor să inițieze servicii despre care utilizatorii nici n-au visat că pot fi oferite de o bibliotecă.

Biblioteca este un serviciu public pe care autoritățile sunt datoare să-l ofere comunității. Aceasta este responsabilitatea decidenților pe segmentul cultură, cunoaștere și instruire, care constituie baza dezvoltării. Accesul la informație este un drept fundamental al omului, care trebuie respectat necondiționat. Prin însăși esența sa, biblioteca este un garant al protecției sociale şi al culturii. Pentru a rămâne în vizorul decidenților și a-și demonstra importanța în fața utilizatorilor, bibliotecile vor adopta și în viitor un șir tot mai larg de servicii nontradiționale, vor oferi spații pentru întâlniri, spații pentru discuții, pentru socializare etc. Dar cel mai importante dintre toate – rămân a fi, totuşi, spațiile pentru lectură. Fără carte și lectură, biblioteca va fi o entitate, dar nu bibliotecă.

Stela Covalciuc, bibliotecar

Secţia de Relaţii cu publicul, Biroul Săli de împrumut

BIBLIOTECA ȘI ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR

Coravu, Robert. Intermediarul difuz. Biblioteca universitară între cultura tiparului şi cultura digitală. Constanţa : Ex Ponto, 2012. ISBN 978-606-598-186-7.

În ultima jumătate de secol, bibliotecile s-au confruntat cu provocări majore, dar niciuna dintre ele nu a avut impactul generat de apariția și dezvoltarea Internetului, rețeaua globală de informații. Independența de suportul material şi de locul de stocare pe care informația și-a câștigat-o în era digitală a făcut ca însăși rațiunea de a exista a acestor instituții destinate conservării memoriei înregistrate a omenirii să fie pusă sub semnul întrebării.

Lucrarea lui Robert Coravu Intermediarul difuz. Biblioteca universitară între cultura tiparului şi cultura digitală are la bază teza de doctorat cu tema Biblioteca universitară între cultura tiparului şi informaţia electronică (elaborată sub coordonarea prof. univ. dr. Mircea Regneală), în care sunt analizate transformările suportate și contextul în care evoluează bibliotecile universitare contemporane, instituţii purtătoare peste timp ale uneia dintre funcțiile fundamentale ale oricărei structuri infodocumentare: funcția educațională. Biblioteca universitară se găseşte, în prezent, la intersecţia a două tipuri de culturi: una seculară, tradiţională, cea a tiparului, în care instituţia bibliotecii ocupa un loc privilegiat şi una mult mai tânără, în formare, cultura digitală, în care biblioteca este doar unul dintre numeroşii furnizori de acces la informaţii şi documente.

Bibliotecile răspund uneia dintre nevoile fundamentale ale societăţii, aceea de a păstra şi de a transmite generaţiilor viitoare cunoştinţele dobândite de-a lungul timpului, înregistrate pe un suport durabil. Ele au avut întotdeauna (şi) un rol educativ, întrucât, aşa cum subliniază Mircea Regneală, „educaţia nu este altceva decât un proces social prin care moştenirea ştiinţifică, literară, artistică şi morală a societăţii este transmisă de la o generaţie la alta”.

De asemenea, această resursă informaţională descrie evoluţia bibliotecilor instituţiilor de învăţământ superior din România, starea actuală a acestor instituţii infodocumentare, prezintă serviciile, colecţiile, spaţiile şi utilizatorii, utilizarea resurselor tradiţionale şi a celor electronice.

Lilia Ucraineţ, bibliotecar,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

PATRIMONIUL CULTURAL – VALORIFICARE, PROMOVARE ŞI PROTECŢIE

Condraticova, Liliana. Fenomenul patrimoniului cultural în dezbateri internaționale la Chișinău / Liliana Condraticova, Nicoleta Vornicu // Akademos. – 2020. – Nr. 3. – P. 11-12.

Acest articol conţine informații de la Conferința Ştiințifică Internațională „Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine”, a II-a ediție, organizată on-line de către Academia de Științe a Moldovei, Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte, în data de 22-23 septembrie 2020. Conferința și-a ținut lucrările la Academia de Științe a Moldovei, parteneri și de această dată fiind Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Universitatea de Stat din Moldova, Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R., Iași, România, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iași, România, Institutul de Etnologie din Lvov, Academia Națională de Științe a Ucrainei.

Scopul Conferinței Ştiințifice Internaționale este de a transforma patrimoniul cultural în sursă de dezvoltare şi coeziune socială, precum și integrarea patrimoniului cultural în diverse sfere ale serviciilor publice. 

Obiectivul principal a fost familiarizarea participanților (cercetători științifici, cadre didactice, studenți, masteranzi, arhitecți, restauratori) cu evaluarea şi integrarea standardelor şi instrumentelor pentru facilitarea includerii şi sprijinirii autorităţilor care au sarcina de a formula politici şi strategii în domeniul culturii, sprijinirea formulării unor reglementări coerente de sistem şi studierea impactului acestor măsuri la nivel local şi naţional.

Autorii, Liliana Condraticova, doctor habilitat în studiul artelor și culturologie, doctor habilitat în istorie, Academia de Științe a Moldovei şi Nicoleta Vornicu, doctor habilitat în arte vizuale, Centrul de Cercetări T.A.B.O.R., Iași, în acest articol, prezintă conceptul de patrimoniu care vine din necesitatea omului și a societății de a identifica, promova și valorifica cele mai importante creații ale înțelepciunii umane, discutat în cadrul Conferinței.

Lucrările conferinței au fost dedicate Zilelor Europene ale Patrimoniului, sărbătorite tradițional la finele lui septembrie, în cele 50 de țări semnatare ale Convenției Culturale Europene (1954). În anul 2020, la inițiativa comună a Comisiei Europene și a Uniunii Europene, Zilele Europene ale Patrimoniului s-au desfășurat sub genericul „Patrimoniul și educația”, aspecte regăsite, cu plenitudine, în comunicările susținute de participanți.

Cele 115 comunicări ştiințifice din domeniul artelor vizuale și audiovizuale, istorie, etnologie, filologie au fost prezentate de 109 cadre didactice, manageri de instituții în gestiunea cărora se află mai multe obiecte și piese de patrimoniu, muzeografi, restauratori, doctoranzi, masteranzi.

Subliniind impactul științific, social, educațional, economic al evenimentului și totalizând problemele actuale pe marginea patrimoniului cultural, discutate în cadrul conferinței internaționale, concluzionăm că patrimoniul cultural contează nu doar pentru Europa, ci este important în primul rând pentru fiecare dintre noi, ca persoană, societate, stat.

În cadrul evenimentului a fost lansat un film de promovare a conferinței științifice și a patrimoniului cultural, lucrările conferinței fiind disponibile aici.

Misiunea noastră a bibliotecarilor, a cercetătorilor e să valorificăm patrimoniul naţional şi universal prin discuţii şi activităţi, doar aşa îi putem prelungi existența. Biblioteca Ştiinţifică USARB, zilnic, demonstrează necesitatea şi importanța cunoașterii vieții culturale ce oglindesc trecutul, pentru a putea, astfel, valorifica bogăția culturală a prezentului în monografii, studii, manuale, ghiduri, enciclopedii, atlase, tratate, publicaţii seriale etc.

Promovarea valorilor culturale reprezintă una din cele mai importante activități, care contribuie la cunoaşterea trecutului şi a patrimoniului cultural, o moștenire care trebuie valorificată, protejată și transmisă urmașilor.

Elena Cristian, şef serviciu,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

РЕПОЗИТОРИИ ОТКРЫТОГО ДОСТУПА: ФУНКЦИИ И ТЕНДЕНЦИИ РАЗВИТИЯ

Засурский, И. И., Соколова, Д. В., Трищенко, Н. Д. Репозитории открытого доступа: функции и тенденции развития / И. И. Засурский, Д. В. Соколова, Н. Д. Трищенко // Научные и технические библиотеки. – 2020. – Nr.9. – P. 121-142.

В статье авторы пишут об репозиториях открытого доступа, которые являются неотъемлемой частью инфраструктуры открытой науки. Они обеспечивают доступность и находимость результатов научных исследований. На основе структурного анализа репозиториев различных типов выделены основные функции данных платформ, их особенности, а также тенденции развития.

Выборка включает 11 репозиториев, среди которых как институционные и тематические проекты, так и платформы широкого профиля. Основная функция репозиториев – резервное хранение произведений. Со временем возрастает роль этих сервисов как «регистраторов» приоритета публикации. Все проекты объединяет наличие премодерации, а также довольно внимательное отношение к метаданным и их чистоте. Только один из репозиториев берёт плату за размещение материалов, доходную часть бюджета составляют (в различных комбинациях) спонсорские средства, пожертвования, реклама, дополнительные платные сервисы.

Возможности социального взаимодействия достаточно ограничены: ни комментирование, ни тем более рецензирование не являются встроенными функциями рассмотренных проектов. Коллективная работа над рукописью также не предусмотрена. Авторы выделяют такие тенденции развития репозиториев, как увеличение разнообразия форматов и типов произведений, которыми обмениваются учёные, а также повышение значения некоммерческих проектов для инфраструктуры научной коммуникации.

În acest articol, autorii scriu despre repozitoriile cu acces deschis care fac parte integrantă din infrastructura ştiinţei deschise. Acestea asigură disponibilitatea și regăsirea ulterioară a rezultatelor cercetării. Pe baza analizei structurale a diferitelor tipuri de repozitorii, sunt evidențiate funcțiile, caracteristicile și tendințele de dezvoltare ale acestor platforme.

Cercetarea s-a realizat în baza cercetării a  11 repozitorii, inclusiv proiecte instituționale și tematice, precum și platforme cu un profil larg. Funcția principală a repozitoriilor este stocarea şi arhivarea lucrărilor. De-a lungul timpului, rolul acestor servicii ca „editori” ai priorității de publicare a crescut. Toate proiectele sunt disponibile, monitorizate, se ţine cont de metadate și precizia lor. Doar unul dintre repozitorii acceptă plata pentru plasarea materialelor, partea de venituri este din buget (în diverse combinații), fonduri de sponsorizare, donații, publicitate, servicii suplimentare plătite.

Posibilitățile de interacțiune socială sunt destul de limitate: nici comentariile, nici măcar revizuirea, nu sunt funcții încorporate ale proiectelor examinate. Nu este prevăzută nici munca colectivă asupra manuscrisului. Autorii evidențiază astfel de tendințe în dezvoltarea repozitoriilor, care permit o extindere a varietății de formate și tipuri de lucrări, precum și o creștere a importanței proiectelor necomerciale pentru infrastructura comunicării științifice.

Lina Cruglova, bibliograf

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

COLECȚIA MANUSCRIPTUM - COLECŢIE LITERAR-ISTORICĂ, UNICĂ ÎN PEISAJUL CULTURAL EUROPEAN

Moţoc, Radu. Colecția Manuscriptum / Radu Moţoc // Magazin Bibliologic. – 2017. – Nr. 3-4. – P. 59-63.

Articolul prezintă informaţii despre Colecția Manuscriptum care își propune să pună în valoare şi să publice manuscrisele unor scriitori români din care să rezulte forma scrisului și corecturile făcute eventual. Fiecare exemplar este numerotat care îi oferă un anumit grad de raritate. 

Radu Moţoc - Inginer, secretarul Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina, Filiala Galaţi, România, Membrul de Onoare al Senatului USARB, Doctor Honoris Causa, cercetător şi iubitor al Cărţii în articolul său Colecția Manuscriptum, ne confirmă faptul că această colecţie este considerată ca o colecţie istorică-literară, unică în peisajul cultural european. Apărută în anul 1927 într-un număr restrâns de 1500 de exemplare fiecare, acestea odată epuizate nu se mai reeditau, tocmai pentru a spori valoarea bibliofilă. De regulă erau editate pe hârtie din Japonia și Olanda, care nu erau puse în comerț, dar puteau fi achiziționate direct de la editor, domnul Petre Cătunaru, str. Haga nr. 7 din București, care le tipografia la „Luceafărul S.A. - Arte Grafice - București”.

Primul număr din această colecție a fost dedicat lui Octavian Goga, urmat de M. Sadoveanu, I. Minulescu, L. Rebreanu, care au apărut în anul 1927.

În perioada interbelică, această practică era utilizată de Fundația Regală pentru Literatură și Artă, atunci când edita Colecția „Scriitorii Români Contemporani, Ediții Definitive”, oferind autorilor posibilitatea săși selecteze textele și chiar să le corecteze, dacă era necesar. Muzeul Literaturii Române, care a fost înființat în anul 1957 de către acad. D. P. Perpessicius, are în patrimoniu peste 300000 de manuscrise.

Începând cu anul 1995, apar primele ediții bibliofile din Colecția Manuscriptum, care sunt îngrijite de Petru Creția, Elena Fluerașu, Alexandru Condeescu, Sande Vârjoghe, Simona Cioculescu, Elena Ene, Valentina Pituț, Mircea Coloșenco.

În semn de respect, la 90 de ani de la decesul lui Ion Creangă (1898), apar manuscrisele în numărul 11 din noua colecție. Soarta manuscriselor lui Ion Creangă sunt redate ca o lacrimă, pe ultima filă a plachetei: „Unde să fie manuscrisele lui Ion Creangă?” Se întreba pe la începutul secolului al XX-lea Gh. Teodorescu-Kirileanu, când s-a hotărât să scrie un studiu asupra manuscriselor lui Creangă.

Manuscrisele lui Cioran sunt publicate în numărul 12 din colecție, cuprinzând 12 epistole pe care, student fiind la Facultatea de Litere și Filosofie din București, le trimite la începutul anilor ’30, pe când concepea prima lui carte de confesiuni-eseuri. Numărul 17 din colecție este rezervat lui I. L. Caragiale. Sunt reproduse manuscrise din comedia Titircă Sotirescu, poeziile „Boul și vițelul” și „Dogaresa și Poetul”. Dar sunt și 17 scrisori și cărți poștale ilustrate adresate lui Paul Zarifopol și Alceu Urechia.

Manuscrisele lui Alexandru Macedonski, apărute în anul 2006, au integrat Rondelurile din această colecție. Majoritatea documentelor au fost donate de Mihail Celarianu, ginerele poetului. Volumul cuprinde și poezii alcătuite în anul 1919. 

Ultimul manuscris din această colecție se referă la Ion Pillat și are numărul 19 din noua colecție, apărut în anul 2006.

Se poate afirma că această colecție a oferit cititorilor o paletă însemnată de informații privind viața și opera scriitorilor, modul de redactare a lucrărilor, caligrafia utilizată și semnificația corecturilor, unde a fost cazul.

Colecţia de lux Manuscriptum, ediţii bibliofile, poate fi consultată şi la Biblioteca Ştiinţifică USARB (Colecţia Documente Rare). Vă invit să lecturaţi aceste rarităţi bibliofile pentru a cunoaşte marii scriitori români, care ne tratează cu doze de literatură românească de calitate.

Elena Cristian, şef serviciu,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

SISTEMUL NAŢIONAL DE BIBLIOTECI DIN REPUBLICA MOLDOVA : STUDIU STATISTIC

„A citi înseamnă a învăţa. E o formă de experienţă sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experienţele noastre: căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viaţă de om, am fi foarte săraci” 

Nicolae Manolescu

Centrul de Statistică a Bibliotecii Naţionale oferă comunităţii bibliotecare o nouă ediţie a studiului statistic Sistemul naţional de biblioteci din Republica Moldova : Studiu statistic 2017-2019 / aut.-alcăt.: Valentina Popa [et al.] ; dir. general: Elena Pintilei ; resp. de ed.: Vera Osoianu. - Chişinău : BNRM, 2020.

Lucrarea reflectă cele mai recente date statistice, conform compartimentelor din Formularul „Cercetarea statistică anuală Nr.6-c privind activitatea bibliotecilor”, precum şi dinamica din ultimii ani ai principalilor indicatori statistici.

Importanţa acestui studiu este de a prezenta şi analiza indicatorii de performanţă (relaţionali) pentru Sistemul Naţional de Biblioteci: achiziţii pe cap de locuitor, indicele mediu de înnoire a colecţiei, intrări pe cap de locuitor, împrumut pe cap de locuitor. În aceeaşi ordine de idei, în paginile studiului, se menţionează despre instruirea personalul de specialitate din cadrul Sistemului Naţional de Biblioteci, prestarea serviciilor moderne, dezvoltarea noilor programe, proiecte, în corespundere cu necesităţile informaţionale ale utilizatorilor.

Studiul este destinat atât personalului de specialitate din biblioteci şi fondatorilor acestora, cât şi persoanelor interesate şi implicate în activităţi de cercetare statistică, reprezentanţi din industria cărţii, decidenţi.

Lilia Ucraineţ, bibliotecar,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

Repozitoriul Tematic Național în Biblioteconomie și Științe ale Informării

Corghenci, Ludmila, Dmitric, Ecaterina. Repozitoriul Tematic Național în Biblioteconomie și Științe ale Informării – facilitator al cercetării în comunitatea bibliotecară / Ludmila Corghenci, Ecaterina Dmitric // Magazin Bibliologic. – 2020. – Nr. 3-4. – P. 12-15. 

Articolul prezintă o descriere a Repozitoriul Tematic Național în Biblioteconomie şi Ştiinţe ale Informării, constituit în contextul Politicii Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova privind Accesul Deschis.

Autoarele Ludmila Corghenci şi Ecaterina Dmitric confirmă că inițiativa a prins contur încă din anul 2015. După mai multe cercetări în domeniu, Vera Osoianu a conceptualizat acest sistem. Astfel, Repozitoriul Tematic Naţional Mold-LIS (NTR Mold-LIS) a fost constituit în vederea acumulării, stocării, conservării şi diseminării conţinutului digital în Acces Deschis a rezultatelor activității de cercetare, fiind un mijloc de facilitare a cercetării în domeniul Biblioteconomie și Științe ale Informării.

NTR Mold-LIS asigură accesul la conţinutul digital al lucrărilor elaborate/editate de către cercetătorii din cadrul BNRM, în colaborare cu Bibliotecile Sistemului Național accesând site-ul BNRM.

În articol se menţionează scopul constituirii şi gestionării; metoda de stocare, alcătuită din trei niveluri: comunități, subcomunități și colecții; grupul de lucru din cadrul BNRM; căutările; etapele constituirii; funcţionalitatea; responsabilitatea; tabelul datelor statistice privind utilizarea la moment a NRT MoldLIS, precum şi obiectivele repozitoriului: 

• asigurarea transparenței și amplificarea comunicării profesionale;
• creșterea numărului de citări ale publicațiilor cercetătorilor/specialiștilor în domeniu;
• promovarea imaginii domeniului și cercetătorilor în mediul informațional global;
• sporirea competitivității, vizibilității și impactului rezultatelor activității de cercetare în domeniul biblioteconomiei și științelor informării la nivel național şi internațional;
• lărgirea și facilitarea accesului publicului interesat la colecția de specialitate în formatul online, în mod deosebit al personalului de specialitate – în scopul dezvoltării competențelor profesionale, susținerii potențialului inovațional și creativ, avansării în carieră; 
• fundamentarea unui sistem fiabil și accesibil de analiză bibliometrică (a publicațiilor în domeniul biblioteconomiei și științelor informării din Republica Moldova). 

Elena Ţurcan, bibliotecar,

Serviciul Comunicarea Colecţiilor. Programe Infodocumentare. Marketing 

FILE DE ISTORIE: Un om între două țări: 70 de ani de la stingerea din viaţă a lui Constantin Karadja, diplomat, jurist, istoric, bibliofil și bibliograf român (24 noiembrie 1889-28 decembrie 1950)

Constantin Karadja (nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n. 24 noiembrie 1889, Haga – d. 28 decembrie 1950, București) a fost un diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil român de origine olandeză.

Constantin Ioan Lars Anthony Demetrius Karadja este, pe linie paternă, descendent al domnitorului Țării Românești Ion Gheorghe Karadja (1745-1844, domnitor între 1812-1818) și, pe linie maternă, de origine suedeză, fiind fiul lui Mary Smith.

European prin educație, Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă. Stabilit în România prin căsătorie (1916), Constantin I. Karadja a devenit cetățean român.

În activitatea sa diplomatică, Constantin Karadja s-a bazat constant pe principiile de drept internațional unanim recunoscute, activând perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare, indiferent de etnie sau religie, într-o perioadă în care xenofobia și anti-semitismul au ajuns la apogeu. La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”.

Activitate bibliologică, bibliofilă și istorică. „Karadja n-a fost un bibliofil iraţional sau maniac, bibliofilia nu a făcut-o din snobism, ci pentru plăcerea studiului”, după cum susţinea Dan Simonescu.

Constantin Karadja fost un pasionat bibliofil, colecționar de cărți vechi și rare. El a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din țară, colecție donată în timpul vieții și aflată astăzi la Biblioteca Națională a României și la Biblioteca Academiei Române. Biblioteca cuprindea: incunabule, manuscrise și carte veche europeană, manuscrise și carte veche românească. Este deosebit de emoționant că pe coperta interioară a acestora, de cele mai multe ori, se află câteva informații scrise de mâna lui Constantin Karadja, iar pe file apare ex-libris Karadja. După moartea sa prematură, familia a fost nevoită să vândă valoroasa bibliotecă strânsă de marele diplomat de-a lungul vieții, pentru a putea supraviețui în primii ani ai regimului comunist.

Constantin Karadja, a fost singurul român care a lucrat la GW (Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor”), fiind îndrumat de Konrad Haebler, bibliotecar german, istoric și expert în incunabule (1857-1946). În această perioadă, Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României, completată după întoarcerea în țară, alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România.

La 3 iunie 1946, Constantin Karadja a fost ales membru de onoare al Academiei Române, pentru conrtibuția la studiul incunabulelor, activitatea de emerit bibliolog, istoric și jurist, fiind dublată de donațiile sale de carte veche și rară.

A scris articole în care a prezentat sintetic elemente ale culturii medievale și mărturii suedeze cu referire la acestea. A scris despre mărturiile lăsate de suedezi în cultura română. Un alt compartiment al cercetărilor l‑a constituit corespondența. Constantin Karadja poartă corespondențe culturale cu personalități suedeze, române și din alte țări europene, cu privire la patrimoniu.

Din păcate, realitățile istorice de după 1950 au împrăștiat tot ceea ce Constantin Karadja a salvat, a adunat cu trudă și a conservat de la generațiile trecute. El a devenit, ca și alte personalități similare, un om neagreat de sistem, iar preocupările sale au fost considerate desuete prin raportare şi sub amprenta noii ideologii.

Referinţe bibliografice:

https://www.observatorcultural.ro/articol/constantin-karadja/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Karadja

https://www.academia.edu/O_personalitate_complexa_Constantin_Karadja

Lilia Ucraineţ, bibliotecar,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

Bibliografia publicaţiilor bibliografice existente în Biblioteca Academiei Române (1831-2015), Elena Georgeta Mircea.

Mircea, Elena Georgeta. Bibliografia publicaţiilor bibliografice existente în Biblioteca Academiei Române (1831-2015) / E. G. Mircea, Svetlana Căzănaru, Maria Buturugă // Biblioteca. – 2020. – Nr 4. – P. 3-4

Articolul este consacrat proiectului de cercetare Bibliografia publicaţiilor bibliografice existente în Biblioteca Academiei Române (1831-2015), care îşi ia începutul în anul 2019, în cadrul Serviciului de Bibliografie Naţională al Bibliotecii Academiei Române şi cuprinde toate categoriile de publicaţii româneşti şi străine, indiferent de autor şi de locul apariţiei. 

Proiectul în cauză, ce se va materializa mai mulţi ani, se prezintă ca o bibliografie deschisă, în format online, cu aplicarea normelor de catalogare ISBD, având drept bază fondul de publicaţii din Biblioteca Academiei Române.

Este o bibliografie structurată pe domenii conform CZU (tematică variată), în cadrul clasificării-ordinea alfabetică (autori şi titluri).

Obiectivele proiectului sunt: identificarea, descrierea şi valorificarea surselor documentare existente în colecţiile Bibliotecii Academiei Române.

Gama lucrărilor cuprinse în acest tip de bibliografie este amplă şi variată: (bio)bibliografii, bibliografii de autor, bibliografii locale, bibliografii naţionale curente şi retrospective, bibliografii analitice şi specializate, cataloage, indexuri, indici de reviste, repertorii etc.

Bibliografia publicaţiilor bibliografice existente în Biblioteca Academiei Române (1831-2015) concentrează informaţia necesară unei orientări corecte, însumează un trecut plin de valori perene, unifică şi întregeşte cunoaşterea ştiinţifică, facilitează aprecierile şi sintezele de specialitate, înlesneşte receptarea rapidă a literaturii ştiinţifice, fiind un instrument pe care se pot întemeia diverse cercetări viitoare.

Lucrarea bibliografică, propusă în articol este utilă şi interesantă, în primul rând, angajaţilor din biblioteci, precum şi publiculul larg de utilizatori în funcţie de interesele lor. Conţine informaţie despre o varietate de bibliografii elaborate aproape timp de 2 secole – parte componentă a colecţiei Bibliotecii Academiei Române, care oferă tuturor posibilităţi de a obţine noi cunoştinţe, cercetătorilor – noi direcţii şi orientări în cercetare, asigurând continuitate şi universalitate.

Subdiviziunea informare şi cercetare bibliografică

„Gândirea creativă și profesia de bibliotecar – o experiență Erasmus+”, de Claudia Mărgărit

Articolul Gândirea creativă și profesia de bibliotecar – o experiență Erasmus+ publicat în nr. 1/2020 al revistei Biblioteca: revistă de bibliologie şi ştiinţa informării, pune în lumină experienţa Claudiei Mărgărit, bibliotecar, Biblioteca Națională a României, acumulată în urma proiectului Technological skills on product design and assisted production for empowering staff creative performances from library makerspaces, implementat de Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) în parteneriat cu Biblioteca Națională a României, Biblioteca Metropolitană București, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj și Biblioteca Județeană „I. G. Sbiera” Suceava, susținut financiar prin programul ERASMUS+, desfășurat la Praga. Cursul a fost structurat în 11 module tematice, la care au luat parte 11 bibliotecari, în cadrul cărora au fost abordate subiecte de interes pentru profesia de bibliotecar.

Prelegerile s-au desfășurat în limba engleză, iar participanții au fost profesori și bibliotecari din Irlanda, Polonia, Italia, Cipru, Ungaria și România.

Autoarea menţionează că, în antichitate, bibliotecarul era acea persoană care păstra sau administra o colecție de carte. Prin urmare, de-a lungul timpului, rolul acestuia s-a diversificat, a evoluat în acord cu transformările sociale și tehnologice. Avansul tehnologic, fără precedent, din ultimile decenii a schimbat radical modelul tradițional și binecunoscut de oferire a serviciilor de bibliotecă.

Astăzi, în sec. XXI, un bibliotecar modern trebuie să fie capabil să ofere informație de calitate, în formate și pe suporturi diferite, de la cartea tradițională, la bazele de date on-line, înregistrări audio-video, până la resurse electronice și digitale.

În aceeaşi idee, Claudia Mărgărit menţionează că gândirea creativă este considerată una dintre abilitățiile obligatorii pe care un angajat în sectorul cultural sau educativ ar trebui să le aibă, în secolul vitezei.

În acelaşi timp, în cadrul atelierului, au fost prezentate concepte și metode inovatoare de a stimula creativitatea la locul de muncă. Drept rezultat, au fost remarcate noile tendinţe, unele dintre ele devenind indispensabile în viața profesională a unui bibliotecar, de stăpânirea noilor tehnologii IT și media și folosirea gândirii creative în dezvoltarea serviciilor și programelor pentru utilizatori.

Astfel, bibliotecarii au căpătat oportunitatea de a pune în practică abilităţile nou dobândite în stimularea gândirii creative, îmbunătățindu-și, totodată, experiența cu modele de bună practică prezentate și, nu în ultimul rând, dezvoltându-și anumite abilități: 3D printing, design de produs Autodesk, încurajarea gândirii creative, spații transformatoare, facilitarea parteneriatelor.

Lilia Ucraineţ, bibliotecar,

Serviciul Dezvoltarea şi prelucrarea resurselor informaţionale

Rath,Tom, Clifton, Donald O. Cât de plină ţi-e găleata. Strategii pozitive pentru muncă şi viaţă / Tom Rath, Donald O. Clifton; traducere din limba engleză de Radu Nicolae Trif. - Bucureşti : Editura Alfa. - 2007

Aţi citit vreodată o carte scrisă de un bunic şi de un nepot?

Dacă nu, vă recomand să începeţi cu „Cât de plină ţi-e găleata?” 

O carte accesibilă, incitantă care pune accentul pe valorificarea laturii pozitive a relaţiilor interumane. Totul pleacă de la metafora găleţii din titlu: „Fiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcţie de ceea ce alţii spun despre noi sau de comportamentul lor faţă de noi. Atunci când găleata ne este plină, ne simţim extraordinar. Când este goală însă, cădem pradă deznădejdii şi ne simţim îngrozitor. De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple găleţile celor din jurul nostru – vorbind sau acţionând în aşa fel încât să le înmulţim stările sufleteşti pozitive – ne umplem în acelaşi timp şi găleata noastră. Când însă folosim această cană pentru a lua din găleata altora ne diminuăm pe noi înşine.”

Eliminarea negativismului – poate conduce la schimbări spectaculoase în viaţa personală şi profesională a oricui. Iar promovarea unei culturi pozitive la nivelul unei instituţii sau al unei întregi societăţi poate genera rezultate senzaţionale, pentru că oamenii care – în urma unor interacţiuni umane orientate preponderent către evidenţierea a ceea ce este bun în comportamentul sau activitatea lor – ajung să se bucure de un confort emoţional sporit au şi performanţe mult mai bune.

Poate persoana respectivă - soţul sau soţia dmneavoastră, cel mai bun prieten sau chiar un om necunoscut - v-a umplut galeata facându-vă să vă simţiţi mai bine şi insuflându-vă o atitudine pozitivă? Sau, dimpotrivă, acea persoana a luat cu cana din galeata dumneavoastră, lasându-vă pradă unor sentimente negative pe care nu le-ati mai incercat de mult timp? „Cât de plină ți-e găleata?” explică modul în care chiar şi cele mai scurte perioade de intereacţiune pot afecta relaţiile interumane, productivitatea la locul de muncă, sănătatea şi longevitatea.

Acest volum de mici dimensiuni oferă o mare bogaţie de idei profunde şi inovatoare, nişte strategii pozitive pentru muncă şi viaţă.

Cred că lucrul cel mai important pe care îl oferă această carte este îndemnul de a face o pauză atunci când sunteţi pe punctul de a spune ceva negativ unei persoane. Suntem atât de obişnuiţi să criticăm, este o trăsătură adânc legată de începuturile noastre, încât e foarte greu să ne debarasăm de ea. A spune cuiva că e stupid, că nu înţelege nimic, că, în fond, nu face nimic bine, nu are niciodată efectul pe care mizăm. Din contră, cel mustrat se retrage într-o cochilie plină de frustrări şi poate incapabil la rândul lui să articuleze o laudă la adresa altuia.

Metoda propusă de cei doi coordonatori ai acestui volum (Tom Rath şi Donald Clifton - bunic şi nepot) este simplă: avem în permanenţă o găleată şi o cană invizibile. „Găleata” este ... umplută sau golită, în funcţie de ceea ce alţii spun despre noi. De asemenea, când folosim cana pentru a umple găleţile celor din jurul nostru - vorbind sau acţionând în aşa fel încât să le înmulţim stările sufleteşti pozitive - ne umplem în acelaşi timp şi găleata noastră.

În plan profesional, individualizarea este cheia succesului. Angajaţii trebuie felicitaţi individualizat, laudele trebuie să aibă „o semnificaţie unică pentru fiecare individ” ca să-şi atingă scopul, aceea de a motiva şi, în consecinţă, să crească productivitatea la locul de muncă. Cele cinci strategii propuse de autori pentru menţinerea sau recăpătarea unei stări de bine (personal şi/sau profesional), dacă nu inovatoare, au cel puţin meritul de a acţiona ca un memento: ştiai ce trebuie să faci, numai că ţi se mai aduce o dată aminte.

Cartea mai conţine cele cinci strategii de umplere a găleţilor şi de păstrarea lor în acest fel şi un cod unic cu ajutorul căruia se poate completa un test despre punctele forte şi care ne dezvăluie cele 5 talente predominante.

Tom Rath şi Donald O. Clifton ne invită să citim cartea „Cât de plină ți-e găleata?” printr-un epilog foarte sugestiv – epilog-invitație la lectură:

„Închipuiți-vă cum va arăta lumea dvs. la un an după ce ve-ți începe să umpleți gălețile celor din jur. În rezultat, vor avea loc următoarele schimbări:

• Veți avea o productivitate mult mai mare la locul de muncă, unde vă veți simți mult mai bine;
• Veți avea mai mulți prieteni;
• Colegii și utilizatorii dvs, vor fi mulțumiți și se vor implica mai mult;
• Veți fi mai sănătos, mai fericit.”

Profitați de orice ocazie pentru a crește ponderea sentimentelor pozitive, bibliotecarii nu trebuie să scape din vizor cartea, lectura şi informaţia de calitate.

Mihaela Staver, bibliotecar principal, 

Centrul Cercetare. Asistenţă de specialitate.